Fiecare om are lucruri nădăjduite, de exemplu cei care se incred în fapte bune, au o incredere neclintită în nădejdea că Dumnezeu îi primeşte prin faptele lor bune, cei ce se încred în faptul că Dumnezeu, uită păcatele oamenilor, au o încredere neclintită în nădejdea că ei în veac vor fi scutiţi de nenorocire, deşi sunt tâlhari în sufletul lor,( ps.10), cei care schimbă harul în desfrânare au o încrederea neclintită în nădejdea că Dumnezeu prin harul lui îi primeşte în rai deşi sunt suflete neevlaviaose,

Făgăduinţele lui Dumnezeu nespus de mari şi scumpe nu ne-au fost date ca prin credinţă în ele să ne revendicăm dreptul de a intra în impărăţia lui, chiar dacă nu suntem compatibili cu felul de a fi şi de a trăi din împărăţie, ci ele ne-au fost date ca prin ele să ne facem PARTAŞ, repet PĂRTAŞ felului de a fi şi de a trăi a lui Dumnezeu: fel de a fi şi de a trăi care ne face compatibili cu împărăţia Lui.

Credinţa joacă un rol esenţial în a acepta felul de a fi şi de a trăii al cerului.

Necazul este că putem crede cuvântul fără să aceptăm felul de a fi şi de a trăi a cerului. In cazul acesta credinţa noastră ne lasă aşa cum ne-a găsit: în procesul degradări ( stricăciuni)

Soră Maria noi suntem prin cădere într-un proces de degradare continuă, din care putem ieşi doar dacă intrăm prin credinţă în Cuvântul Domnului în procesul mântuiri.

Procesul de degradare continuă a omului se vede în toate aspectele vieţi lui ,ca omul să rămână în acest proces nu trebuie să facă nimic. De exemplu un om ca să se degradeze în partea exterioară a trupului, e suficient ca să nu se spele o lună de zile şi devine dintr-un om curat un om mizerabil. Slavă Domnului că societatea modernă a aceptat prin educaţie cuvântul Scripturi, care spune că trupul să fie spălat cu apă curată, şi noi oprim acest proces de degradare, prin increderea neclintită în nădejdea că dacă ne spălăm cu apă curată nu vom deveni nişte persoane mizerabile. Ce aţi zice de un om care nu îşi spală trupul dar care citează la fiecare pas cuvântul că trupul trebuie spălat cu apă curată, pretinzând prin asta că el are o credinţă biblică!!?? Credinţa aceasta fără fapte ar oprii procesul stricăciuni? E clar că nu, omul acesta ar ajunge un mizerabil, care pretinde că e curat la trup, datorită încrederi în cuvântul lui Dumnezeu.

Dragi fraţi şi surori, făgăduinţele lui Dumnezeu nespus de mari şi scumpe nu ne sunt date nouă oamenilor ci sunt date EVLAVIEI, căci evlavia are cu ea făgăduinţa vieţi de acum şi a celei viitoare. Iar evlavia nu vine în sufletul omului prin citate biblice, ci vine prin deprinderea de a fi evlavios ( de a răsplăti Domnului osteneala cu noi şi pentru noi) Căci dumnezeiasca lui putere ne-a dăruit TOT ce priveşte viaţa şi EVLAVIA prin cunoaşterea lui Hristos. Cunoaştere pe care o putem obţine doar pe calea evlaviei, aici, pe această cale omul intră în relaţie reală cu Hristos: cu felul de a fi şi de a trăi a lui Hristos. Dacă nu mergem pe această cale rămânem în procesul degradări sufleteşti şi ajungem oameni neevlavioşi care schimbăm harul lui Dumnezeu în desfrânare.

Stiu reacţia celor care spun că Dumnezeu ne-a ales în mod arbitrar cum la ales pe Iacov, şi că indiferent ce am face noi vom ajunge bine ca Iacov.

Dragi fraţi şi surori, noi am luat un concept biblic pe care Pavel la luat în discuţie, discuţie pe care nu a reuşit să o incheie că s-a blocat pe drum, a reuşit să spună doar atât ,, o adâncul înţelepciuni bogăţiei şi stinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui, şi cât de neînţelese sunt căile Lui!
Noi am luat aceste judecăţi nepătrunse şi căi neinţelese, şi am făcut din ele judecăţi pătrunse şi căii inţelese, din prima zii de credinţă , că noi începem să prezentăm evanghelia NU cum a inceput-o Domnul Isus cu chemarea la pocăinţă,ci cu explicarea acestor căi neînţelese şi nepătrunse de om, făcându-i pe oameni să aibă o incredere neclintită în faptul că Dumnezeu i-a ales pentru mântuire înainte de intemeierea lumii, credinţă care nu-i scoate din procesul degradări, că doar prin pocăinţă de păcat omul scapă de degradarea păcatului.

De mare folos pentru cei ce se mai luptă cu îndoiala, nesiguranţa, pentru cei ce nu cunosc măreţiile promisiunilor sfinte. Un text adevărat cu mare zidire spirituală care ne trimite pe genunchi cerând CREDINŢĂ necondiţionată de împrejurările vieţii, ale încercărilor, luptelor spirituale. Fii binecuvântată sora Maria.

Mulțumesc soră Florica pt. încurajare și Domnul Isus să vă binecuvinteze în continuare
cu tot felul de binecuvântări, în locul unde v-a așezat pt. a lărgi Împărăția LUI.

Mulțumesc fr. Nelu pt. comentariu. Avem fiecare pretenția că scriem adevărul lu Isus,
deși avem viziuni total diferite și nu are rost să mai spun ce înțeleg din comentul dv. și să vă dovedesc cu Cuvântul, deci nu are rost, pentru că este pt mine într-un fel și pt. dv. în alt fel. Am hotărât să nu vă răspund cu lămuriri, ci să lăsăm pe cititorii noștri să ia fiecare după călăuzirea Duhului Sfânt.
Dorința mea este să înțeleagă oricine va citi dragostea Domnului și ea DRAGOSTEA este cea care îndeamnă la pocăință oamenii. Eu nu am în mâna mea pocometru de măsurat pocăința nimănui.
Eu una știu că-l iubesc pe Domnul și-mi iubesc aproapele. Amin!!
Fiți binecuvântat de Domnul Isus!!

Soră Maria, Domnul Isus, inainte de a putea merge singur ,El ca om a trebuit să înveţe să meargă, înainte de a putea citi singur a trebuit să înveţe să citească. Aşa a crescut şi în statură şi în înţelepciune şi Cel în care Dumnezeu îşi găsea TOATĂ repet TOATĂ plăcerea ajungea TOT repet TOT mai plăcut lui Dumnezeu.
Dumnezeu Tatăl, îşi găseşte toată plăcerea, prin Hristos în noi ca şi creştini, dar noi ajungem tot mai plăcuţi înaintea Lui în noi funcţie de cresterea noastră în asemănare cu El.

Soră Maria, învăţătura noastră nu-i a noastră, ci e învăţătura celor de care ne-am alipit sufletul. Fratele Pit Popovici la începutul vieţi de credinţă şi-a alipit şi el înima ca d-voastră de această învăţătură, până când s-a uitat la roadele acestei învăţături, şi atunci a cercetat cu deamănuntul această învăţătură şi a văzut că nu e din biblie ci din America. Ea a intrat în biserică la începutul secolului trecut.

Astăzi în lume sunt multe învăţături care opresc creşterea în asemnănare cu Dumnezeu, şi una din ele e cea de care va-ţi alipit d-voastră; că ne întoarce privirea spre ceea ce suntem de drept, ,,iubiţi Domnului,,, neglijând cea cea ce putem jungemde fapt, ,,neplăcuţii Domnului,, ca Laudiceni ( am să te vărs din gura Mea).

Fiecare om are o creştere spirituală, diferenţa este că uni au o creştere pozitivă ( în asemnănare cu Dumnezeu) iar alţi au o creştere negativă ( în asemnănare cu lumea) .Pe Dumnezeu nu-l interesează doctrina noastră ci creşterea noastră, în asemănare cu El.

Legat de doctrinele noastre, în vremuri de apostazie , omul nu mai deosebeşte stânga de dreapta, că întră păgânizmul în poporul Domnului. Paradoxul este că sunt oameni care au îmbrăţişat învăţătura d-voastră şi au o creştere spirituală bună, şi oameni care au îmbrăţişat doctrina mea şi au o creştere spirituală rea !!??

Soră Maria,dacă dintr-un motiv , biblic eu nu cresc în toate privinţele, în asemănare cu Dumnezeu lucrul acesta sfânt mă face să mă depart de Dumnezeu, ( că apropierea de Dumnezeu e în asemănare, nu în metri) . La fel dacă dintr-un motiv păgân eu cresc în toate privinţele în asemănare cu Dumnezeu, lucrul acesta păgân mă face să mă apropiu de Dumnezeu. Paradoxul este că găsim în biblie păgâni evlavioşi şi creştini neevlavioşi

FA2:5 Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici( EVLAVIOŞI) din toate neamurile care sunt sub cer.
Iuda 4 Căci* s-au strecurat printre voi unii oameni scrişi** de mult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbㆠîn desfrânare harul††

Soră Maria, noi trebuie să înţelegem că nici păgânul nici creştinul nu se naşte evlavios, el ajunge evlavios prin deprindere. În scoala lui Isus sunt mai multe discipline, dar cea mai importantă disciplină e evlavia, că aceasta e folositoare în toate privinţele că are cu ea făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare. Mulţi păgână învaţă această disciplină din motive păgâne, la fel cum mulţi creştini nu o mai învaţă din motive creştine. Dumnezeu nu se uită la motivele omului dacă sunt sfinte sau păgâne, ci se uită la cresterea omului dacă e sfântă sau păgână.

De ce se uită? ca să-i mântuiască pe uni şi sa-i pedepsească pe alţi: 2 petru2:2 înseamnă că Domnul ştie* să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici (EVLAVIOŞI) şi să păstreze pe cei nelegiuiţi ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii:

Faptul că d-voastră sunteţi evlavioasă, cu o asemenea învăţătură nu arată că învăţătura aceasta e bună, la fel cum faptul că Iuda a fost neevlavios cu o învăţătură bună, nu a fost dovada că învăţătura Lui Hristos a fost rea.
Soră nu amestecaţi lucrurile: că după cum un om poate avea o învăţătură curată şi o viaţă necurată ( de exemplu Iuda), tot aşa un om poate avea o învăţătură necurată şi o viaţă curată ( exemplu Maica Tereza).....

Frate Nelu eu mulțumesc Domnului pt. această învățătură care nu este de la și despre oameni, ci este din Hristos, ea a schimbat viața mea, care încerca din toate puterile să fie bună, și sigur nu am reușit, dar când am înțeles ce Domnul a isprăvit la cruce, am primit libertate, să trăiesc biruitoare în toate lucrurile, iertare, vindecare, eliberare. Și nu numai eu ci și fam. mea în întregime, chiar și nepoței mei au avut harul să-L întâlnească cu adevărat, pe El. Că cineva îi zice învăț. deficitară și... nu mă interesează, ci doresc ca oricine să ajungă să înțeleagă. Este învăț. lui Hristos și în fiecare devoț. am avut referințe Biblice. Ce nu puteți dv. înțelege este că trebuie să vă focalizați pe schimbarea dv. și nu pe a încerca să aduceți pe alți la înțelegerea dv. care nu am văzut-o explicată decât prin defăimarea altor învăț. Fiți siguri că învăț. mea nu a fost și nu este ca a Laodice. și știți de ce? pt. că ne merge numele că suntem morți, DAR TRĂIM. Aș dori totuși în afară de a zice rău despre învăț. cuiva să-mi arătați adevărata dv. credință și învăț. Sunt curioasă.Fiți binecuvântat!!

Invăţătura mea este simplu de inţeles,ea nu se bazează pe ingineri spirituale prin care se socotesc neprihăniţi până şi lideri spirituali sodomiţi din vestul Europei.

Cel mai mare orb nu-i un orb din naştere ci este un lider spiritual( formator de opinie) care refuză să vadă realitatea spirituală în care trăieşte.

Noi ( ca şi creştinătate ) ne degradăm tot mai mult, pentru că mergem pe calea prăpădului ( nu pe calea lui Hristos) şi voi spuneţi că suntem ca biserica din Smirna fără pată şi fără zbârcitură, că nu refuzaţi să vedeţi ce facem noi dintr-un motiv sfânt : că aveţi în permanenţă privirea aţintită pe DARUL lui Hristos; pe ce suntem noi prin El. Dumnezeu ne cheamă să ne aţintim privirile pe felul de a fii şi de a trăi a lui Hristos , ca să-i urmăm exemplu.

În ceea ce priveşte învăţăturile şi practicile stricate din poporul Lui Domnul Hristos în timpul vieţi lui le-a condamnat cu vorba( feriţi-vă de aluatul fariseilor) şi cu fapta ( a făcut un bici...), de aici i-a venit moartea. Dacă-i lăuda toatăziua pe cărturari şi farisei făţarnici, putea trăii liniştit până la adânci bătrâneţe, că nimeni nu-i avea treaba.

Dacă vreţi să cunoaşteţi învăţătura de care m-am lipit eu , ea este învăţătura unui păgân, pe nume Iov. Omul acesta îşi explică învăţătura în Iov cap 31. El avea o învăţătură RELAŢIONALĂ: în toate relaţile lui se păzea de rău , adică de Cel Rău, că atât Cel Bun( Dumnezeu ) cât şi Cel Rău e prezent în toate relaţile omului, înclusiv în relaţile sfinte( cu biblia, biserica, anvonul, etc)

Când stătea de vorbă Cel Bun cu Cel Rău despre Iov , Cel Bun îi zice Celui Rău,ai văzut pe robul Meu Iov ( care de drept e robul tău( că e păgân) dar de fapt e robul Meu că e curat la sufelt ca Mine), el se păzeşte în toate relaţile lui de tine ( adică de rău). Cel Rău îi zice Celui Bun, nu-i adevărat , Tu îl păzeşti de mine( rău) , i-a dă-l pe mâna mea şi-ţi voi dovedi că e robul meu nu e al Tău.

Acuma, soră, ( care cred că vreţi vă păziţi de rău ( Cel Rău) în toate relaţile d-voastră,ca Iov,că numai aşa un om poate ajunge la o relaţie profundă cu Dumnezeu, relaţie pe care d-voastră ziceţi că o aveţi),imagineazăţi o discuţie dintre Cel Rău ( pârâtirul nostru inaintea Celui Bun) despre un păstor evanghelic sodomit, ( care se laudă cu Dumnezeu, dar cu faptele-L tăgăduieşte REPET, cu faptele-L tăgăduieşte nu cu vorbele) care oficiază cunuiii religioase între sodomiţi!!??.
Discuţia se consumă cam în felul acesta: Cel Rău ( pârâtorul fraţilor) îi zice Celui Bun ai văzut pe robul meu păstorul sodomit( care de drept e robul Tău ( slujitor creştin) el asculltă de mine în toate relaţile lui , chiar şi în cele sfinte, că îi botează, pe sodomiţi în Numele Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt, iar duminică i-a binecuvântat cu Numele tău Sfânt, printr-un serviciu divin de căsătorie, la care m-am bucurat din toată inima, Tu nu ai fost prezenzent, deşi te-au lăudat în permanenţă pentru bunătatea Ta, la sfârşit a fost un moment extraordinar că au chemat Numele tău peste acel cuplu de sodomiţi, ca să-i binecuvintezi în tot ce fac şi tot ce sunt.... Ne îngrozim când ne imaginăm aşa ceva, dar lucruri de genul acesta nu-s poveşti ci sunt lucruri reale care se întâmplă în adunările creştine din vremea noastră

Soră acum vedeţi de ce ocărăsc eu învăţăturile Nicolaiţilor ( sodomiţilor, apostaşilor, etc) pentru că Dumnezeu este ocărât şi în cer şi pe pământ din pricina acestor învăţături.

Am pus ,,omul,, în centrul universului prin aceste învăţături şi Cel Bun trebuie să se învârtă în jurul omului rău, ca să-i creieze toate condiţile, să poată păcătui în pace, fără teamă de Cel Sfânt Când mă uit la această realitate mă trec fiori, şi zic şi eu ca Ieremia altădată: mare este urgia cu care ameninţă Domnul creştinătatea( pe poporul lui) că este plină de răutate de ţâşneşte răutatea din ea ca apele dintr-o fântână, în timp ce se laudă cu Cel Bun, neglijind faptul că Cel Bun e şi Cel Sfânt.

Dacă doriţi să aflaţi mai multe despre învăţătura mea ea se găseşte în Iov 31, care e partea practică a predici de pe Munte, aici Iov ne demostrează cum se trăieşte predica de pe munte. Predica de pe munte se ocupă de ce suntem în Hristos din perspectiva a ceea ce facem în lume . ( pomul bun ( născut din Cel Bun) nu poate face poame rele, nici polul rău( născut din Cel Rău) nu poate face poame bune.

Soră când sa uitat Dumnezeu la Iov , a văzut că el ( IOV) se păzeşte de rău, când sa uitat Satana la Iov a văzut că Dumnezeu î-l păzeşte ( PE IOV) de Cel Rău. E clar pentru toată lumea că Iov era un pom bun, Întrebare: El era pom bun pentru că se păzea de rău ? Sau pentru că-L păzea Dumnezeu de Cel Rău? Răspunsul e evident: Iov era pom bun născut din Cel Bun pentru că se pătea de rău şi Tată-l lui î-l păzea de Cel Rău.

Soră de ce credeţi că sunt atâtea îndemnuri în scriptură de genul: ,, faceţi fapte vrednice de pocăinţa voastră? Degeaba? Nu , pentru că prin pocăinţă ne păzim de rău în toate relaţile noastre şi prin credinţă în bunătatea şi sfinţenia ( asprimea) lui Dumnezeu, El ne păzeşte de Cel Rău în toate relaţile noastre..... De aceea pentru mine naşterea din Cel Bun e naşterea şi din Cel Sfânt , prin această naştere noi devenim, buni dar şi sfinţi, naştere care nu se realizează printr-o ridicare de mână la un serviciu de evanghelizare ţinut de un evanghelist ( din vestul Europei ) sodomit , ( că omul nu ajunge bun şi sfânt într-o clipă, ci ajunge dacă merge pe o cale bună şi sfintă ( proces de rafinare, mântuire ) prin care se purifică ( sfinţeşte) în fiecare situaţie de viaţă, sfinţire ( înoire) realizată de Duhul Sfânt cu acordul nostru( păzirea de rău)....

Învăț. lui Iov îmi place, a fost neprih. a spus Dumnezeu asta, însă la sfîrșit zice: ”mi-e scârbă.. ” și mă pocăiesc. DE ce mai se pocăia ?? Îi era scârbă de neprih. lui?? Nu mai știm cum a fost viața lui după, dar cred că nu s-a mai bizuit pe neprih. lui, ci pe neprih. LUI Dumnezeu. Aceasta era o anticipare profetică pentru neprih. care treb. să vină pri Isus. Cred că într-o zi veți descoperi și dv. acest lucru și veți merge pt. el. Fără neprih. LUI și bazați pe forțele noastre asta înseamnă fariseism. Cât despre sodomiți vă rog frumos să vă gândiți bine, că nu toți cei ce cred ca mine și eu inclusv facem așa ceva. Vă îndemn în Numele Domnului Isus să scăpați de pericolul în care sunteți de a denigra pe toți care nu cred ca dv. pt. că Isus nu judecă acum pe nimeni ci a murit ca să salveze de ce atâta ură, pentru oameni păcătoși, care ar treb. evangh. și întorși la Domnul. Vă spun că Biserica unde eu merg nu face aceste lucruri și trăiește cea ce vorbește, mergând pt. cauza lui Hristo. Fiți binec. Fr. Nelu!!