Resursa adaugata de Maria18 in 08/07/2017
Romani 8:1-2. ”Acum dar nu este nici o osândire pentru ceice sunt în Hristos Isus, - cari nu mai trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului-. 2. În adevăr, legea Duhului de viață în Hristos Isus, m-a izbăvit de legea păcatului și a morții.”
Niște adevăruri mărețe, ca niște comori pe care, atunci când le înțelegi cu inima și le lași să-ți umple mintea și viața, sigur trăiești o viață de biruință, o viață care curge continuu și care aduce viață în jurul tău. Suntem liberi în Hristos și nu liberi de a păcătui, ci liberi de a fi biruitori asupra păcatului și totul datorită lui ISUS și nu nouă, oricât de bine ne-am ținea.
Cei ce au studiat originalul Bibliei au descoperit că partea a doua a vers. 1 nu este în original. Traducerea Cornilescu a adăugat: ”cari nu mai trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului” și a fost destul să facă din nou omul predispus de osândirea lui și osândirea celor din jurul lui și apoi din nou lege, ce să faci și ce să nu faci, iar osândirea este la ea acasă. Osândirea este sursă străină, iar noi trăim în Hristos Isus și dragostea LUI.
Sunt creștini care se străduiesc să nu facă faptele firii și eu am fost una dintre ei, dar bineînțeles că nimeni nu reușește, însă cu osândirea se reușește, fiindcă sursa este firea, nu DUHUL. ”A fi în Hristos” și a înțelege asta face parte din identitatea noastră și aici este biruința de a nu mai osândi (condamna), iar când pricepi, că ”a fi în Hristos” este totala lucrare a Duhului Sfânt, la nașterea din nou și schimbarea radicală a vieții și a identității mele fără implicarea mea, atunci știi că dacă Isus nu te osândește, chiar atunci când greșești, nu mai poți nici să te osândești pe tine și nici pe alții.
Deci, ar trebui să fim conștienți că pruncii în Hristos, mai trăiesc și după îndemnurile firii (ex. în Corint) și este necesar să fie învățați. Ei se mai osândesc și pe ei și pe alții, dar, ”sunt în Hristos ” și din această cauză învață libertatea și dragostea, scăpând de condamnare. Deci, cauza este ”una în HRISTOS” și acolo se întâmplă minunea și este biruința, de a nu mai trăi în osândire.
Pavel face clar acest lucru, că nu prin noi înșine, cari nu mai trăim după îndemnurile firii.... ajungem să nu mai osândim, ci vers.2. ”în adevăr, legea Duhului de viață în Hristos Isus, m-a izbăvit de legea păcatului și a morții.” În vers. 13 ”dacă prin Duhul faceți să moară faptele firii, veți trăi.” Deci biruința noastră este mai întâi la nivelul duhului și Duhul Sfânt și duhul nostru, când se pun în acord cu mintea ocupând-o, faptele firii și osândirea nu mai au loc, în viața noastră.
Cei ce ”sunt în Hristos Isus” pe care, în adevăr, legea Duhului de viață, i-a izbăvit de legea păcatului și a morții, nu mai osândesc și –”nu mai trăiesc după îndemnurile firii, ci după îndemnurile Duhului”. Deci, nu pentrucă nu mai trăiesc ei după îndemnurile firii... nu mai osândesc, ci pentrucă ”sunt în Hristos Isus.” Adăugirea acestei a doua părţi a vers. 1, a adus numai condamnare, confuzie și nesiguranță pentru noi, copiii Domnului. Când accentul este pe om și nu pe lucrarea lui Isus de la cruce, căderea la faptele firii, este iminentă.
- Vizualizări: 1058
- Export PDF: 2
- Comentarii: 1
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Pe viaţa mea jur zice Dumnezeu că dacă urmaşi lui David( Hristos )vor părăsi legea mea îi voi pedepşi cu pedepse omeneşti dar nu îmi voi îndepărta credincioşia şi bunătatea de la ei.
Surpriză!!?? Când s-a născut Hristos (Cel care trebuia să ocupe tronul lui David) tronul era ocupat de Irod, unul dintre cei mai cruzi împăraţi din istoria omeniri. Ce s-a întâmplat cu făgăduinţa lui Dumnezeu însoţită de un jurământ!!?? Şi-a călcat Dumnezeu jurământul şi făgăduinţa!!?? Cu siguranţă nu, problema este că de multe ori Dumnezeu vorbeşte despre lucruri ceresti, iar noi credem că vorbeşte despre lucruri pământeşti. Şi drept urmare umblăm după lucruri pământeşti, însufleţiţi de făgăduinţe şi jurăminte cereşti, iar umblarea după lucrurile pământeşti e moartea faţă de lucrurile cereşti.
Corinteni nu intră în categoria aceasta că ei umblau după lucrurile cereşti , folosindu-se de căiile deavolului. Ei nu umblau( CA CEI MAI MULŢI DINTRE NOI) după lucrurile pământeşti ( DEAVOLULUI) folosindu-se de căile lui Dumnezeu.
E mare diferenţă între un creştin lumesc şi unul apostat: crestinul lumesc este ca Lot, îşi chinuie sufletul lui neprihănit umblând după lucrurile de sus prin firea lui pământească, aceşti creştini vor fi mântuiţi ca prin foc , ca Lot, în schimb unsul Domnului căzut de la credinţă este ca Saul: umblă după lucrurile pământeşti folosinduse de binecuvântările cereşti. Să ne amintim de momentul când a rupt haina lui Samuiel, ca să-l forţeze să-l binecuvinteze înaintea poporului ca poporul să vadă că nu-i apostat ( LEPĂDAT DE DUMNEZEU)!!??
Pavel ca uns al Domnului ca să ducă Evanghelia la neamuri se pune în cele trei ipostaze:
1. Ipostata lui Saul de a nu face voia lui Dumnezeu, şi el zice : vai de mine dacă nu vestesc Evanghelia. (AICI PAVEL SE OSINDEŞTE SINGUR, PENTRU CĂ ESTE DE OSÂNDIT ca Petru când a căzut în laţul făţărniciei.)
2. Ipostaza lui Lot şi a corintenilor de a vesti evanghelia în mod lumesc( firesc) DE SILĂ în cazul acesta îşi face treaba, că umblă după lucrurile de sus şi în felul acesta îşi pierde răsplata dar îşi păstrează isprăvnicia( mântuirea)
3. Ipostaza lui Hristos, de a vesti evanghelia ( din dragoste) în mod CERESC în cazul acesta umblă după lucrurile de sus bazându-se pe făgăduinţele şi jurămintele de sus şi în felul acesta îşi păstrează şi isprăvnicia şi va primi şi o răsplată.
SCUMPĂ SORĂ , probabil că d-voastră sunteţi ca Hristos( umblaţi după lucrurile de sus pe căile Domnului ) dar cei mai mulţi creştini sunt de OSÂNDIT ca Saul, că au părăsit pe Domnul izvorul apelor vii şi şi-au săpat puţuri (siguranţe ale mântuiri, că fiecare confesiune are siguranţa mântuiri ei, de exemplu uni cred că sunt mântuiţi pentru că nu au omorât pe nimeni) care nu ţin apa. Aceştea sunt de OSÂNDIT, că vor ajunge în osânda veşnică, deoarece LUCREAZĂ nelegiuirea în Numele Domnului.( bazându-se pe lucrurile de sus)
Fiecare creştin poate fii în una din cele trei ipostaze: 1. căzuţi de la credinţă ca Saul: aceştea beau nelegiuirea ca apa. 2. Rămaşi în credinţă ca Lot sau biserica din Corint, dar căzuţi într-un fel de a fi lumesc, acestea îşi chinuie sufletul în fiecare zii în mijlocul unui neam ticălos şi rău. 3. Ca Hristos, aceştea sunt ca si creştini descrişi de d-voastră în materialele d-voastră.
În vremuri de APOSTAZIE creştini din a treia categorie, sunt rari, cei mai mulţi sunt apostaţi, ca Saul, care plăcerea lor e să trăiască în desfrâu,ziua-n ameaza mare, iar din ce in ce mai puţini sunt chinuiţi de nelegiuirea în care trăiesc ca Lot.....