„Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece…” (Cântarea Cântărilor 8:7)

     Se spune că la o nuntă, pastorul l-a întrebat pe mire: „O iei pe această femeie în căsătorie la bine și la rău? În bogăție și în sărăcie? În sănătate și în boală?” Iar mirele a răspuns: „Da-nu, da-nu, da-nu!” Ați zâmbit, nu-i așa? Cu toții ne dorim partea din căsnicie care este mai bună, mai bogată și mai sănătoasă… însă nu așa sunt relațiile. Unele ceremonii de nuntă moderne permit mirelui și miresei să declare că vor sta împreună „cât va dura dragostea lor”! Probabil că amândoi au avocați buni, pentru că sigur vor avea nevoie de ei! Adevărul este că relațiile bazate pe sentimente nu durează. Singura stabilitate reală într-o căsnicie este dată de o dedicare fermă, care îi ține pe doi oameni laolaltă, când emoțiile o iau razna. Îți poți imagina un părinte spunându-i copilului său: „Îmi va păsa de tine câtă vreme te voi iubi?” Nu! La fel, nici o exprimare nehotărâtă a dragostei nu reprezintă o promisiune pentru viitorul unei căsnicii! Să ne gândim așa: sentimentul este asemenea frânei de mână a unui vehicul, iar dedicarea este motorul care trage relația prin toate suișurile și coborâșurile trăirii de zi cu zi. Solomon o spune astfel în Cântarea Cântărilor: „Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreţ.” Și încă un gând: tema Bibliei este învierea. Asta înseamnă că deși dragostea ta pare moartă, Dumnezeu o poate face vie din nou, dacă sunteți amândoi dispuși să-L lăsați să lucreze în inima voastră!