„Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare…” (2 Corinteni 4:8)
Maxima „Ce nu te distruge, te face mai puternic” s-a dovedit a fi adevărată. Astăzi vom vorbi despre patru afirmații la care trebuie să fim atenți, atunci când le auzim, și… să nu le transmitem mai departe! 1) „Când devii creștin, toate problemele tale iau sfârșit.” Cine ți-a spus asta, n–a aflat-o din Scriptură. Pavel a scris: „Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiți jos, dar nu omorâţi.” (2 Corinteni 4:8-9). 2) Toate problemele cu care te vei confrunta vreodată ți le rezolvă Biblia. Desigur, Dumnezeu ne dă multe sfaturi în Cuvântul Său, dar tot El dorește să umblăm „prin credință, nu prin vedere” (2 Corinteni 5:7). Asta înseamnă să primești învățătură din Cuvântul Său, călăuzire și atenționare prin Duhul Sfânt, și sfătuire din partea creștinilor maturi și a prietenilor evlavioși. 3) „Dacă ai probleme, înseamnă că nu ești spiritual.” Aș zice, din contră: cu cât vei fi mai spiritual, cu atât mai multe probleme vei avea! Atacurile lui Satan sunt o dovadă a faptului că nu ai fost cucerit, că reprezinți o amenințare pentru împărăția întunericului și că faci voia lui Dumnezeu. Cu cât e mai aprig atacul, cu atât e mai mare nivelul binecuvântării care te așteaptă la sfârșit… așa că mergi mai departe! 4) „Faptul că ești expus unei învățături biblice sănătoase îți rezolvă automat toate problemele.” Acest lucru te va ajuta negreșit să-ți rezolvi problemele, dar nu le va rezolva în locul tău. Trebuie să fii „împlinitor al Cuvântului, nu doar ascultător uituc” (vezi Iacov 1:23). Pavel ne-a îndemnat (Efeseni 6:10-11): „Întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului” . Cu alte cuvinte, ai nevoie de puterea care vine de sus – și astăzi!
Când intră lumea într-o adunare de credincioşi, adunarea aceea se predă din nou satanei şi devine din nou vrăjmasa lui Dumnezeu. Ştiu că este groaznic numai să ne gândim la lucrul acesta, dar asta-i realitatea.
Trei exemple în sensul acesta.
1. Izraelul, adunarea Domnului din vremea lui Ieremia, era vrăjmaşă cu Dumnezeu.
2. În apocalipsa găsim o sinagogă ( adunarea oamenilor sfinţi) care era sinagoga satanei
3. Biserica din ultimul veac, ( dinaintea reveniri lui Hristos) va fi lumească, când se uită Dumnezeu la ea ne îngrozim ce vede: un locaş al orcărui duh necurat. Biserica a cărui podaobă ar trebui să fie sfinţenia ( curăţia) va ajunge să fie plină de orce fel de necurăţie.
Astăzi, sub ochii noştri intră lumea în biserică, şi se pare că nimănui nu-i pasă, ba mai mult cei care se ridică împotriva acestei nenorociri, ajung cei mai nenorociţi oameni din biserică. De ce oare? Pentru că lupta pentru cucerirea sufletului nu s-a încheiat încă, se dau ultimile bătăli, şi bătălia nu se dă în birt, ci în biserică. Frontul sa mutat din birt în biserică. Trist dar adevărat.