”Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin CREDINȚĂ, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că am intrat în această stare de har, în care suntem; și ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. Ba mai mult, ne bucurăm chiar și în necazurile noastre; căci știm că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruință în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejdea....” Romani 5:1-4.

   Deci, fiind socotiți neprihăniți prin credință am primit harul și pacea prin Domnul Isus, care ne propulsează la un nou nivel de slavă în El, ca să ne bucurăm chiar și în necazurile noastre, fiind convinși de roada acestei lucrări minunate a Domnului Isus la cruce, în noi. Credința a fost baza acestor lucruri în noi și tot datorită credinței și a cunoașterii identității noastre, putem să  ne bucurăm în necaz, răbdând încercarea, biruind și nădăjduind că nu vom fi înșelați, pentrucă la cruce, dragostea Lui a fost turnată din belșug în noi, prin Duhul Sfânt, care este cu noi, și în noi.

   1Petru 1:1-9, vorbește pentru cei născuți din nou prin învierea Domnului Isus și prin credință, care au primit moștenirea LUI Dumnezeu, viața veșnică și care vor fi păziți pentru toată viața de Dumnezeu tot prin credință, pentru mântuirea care ni se va descoperi, la sfârșitul călătoriei pe pământ. În această ”mântuire prin credință” noi ne bucurăm chiar dacă trebuie să trecem prin felurite încercări. Vers. 7, ”încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul.....” Dar ce credem noi?? Noi credem toate făgăduințele și promisiunile lui Dumnezeu pentru noi, din Cuvântul LUI și cele pe care Duhul Sfânt ni le dă acum, pentru o viață de calitate și biruință.

   Acum, dacă am avut credință pentru mântuire, avem credință în păzirea puterii LUI în orice circumstanță am fi, avem credință în promisiunile LUI, avem credință în călăuzirea ca ”fii” ai LUI, avem credință în toate lucrurile pentru că noi nu mai trăim prin VEDERE, ci prin CREDINȚĂ.

   În acest fel ”încercarea credinței” noastre este inevitabilă, având la venirea Domnului, lauda, cinstea și slava. Încercări și necazuri, și credință, are oricine, însă diferența o face credința în lucrarea Domnului Isus, noi prin aceasta trăim și umblăm, prin Duhul. Alte credințe îi țin pe oameni fără bucurie, fără nădejde și fără siguranța mântuirii lor. Deci, să nu îmbrățișăm ÎNCERCAREA !! CREDINȚA adevărată trebuie îmbrățișată și ea cu siguranță va fi încercată, iar noi vom ieși, oameni destoinici pentru orice lucrare bună.

   Un singur exemplu: Iosif era copilaș când a primit promisiunea de la Dumnezeu pentru destinul care urma pentru el. Însă nu era pregătit. Pentru a intra în el, cuvântul și promisiunile au trebuit încercate în viața lui, ca să fie format un caracter puternic, în orice urma pentru el. Și vasul lui Iosif a izbutit în mâna Olarului.

   Doamne, cum va reuși ”încercarea credinței mele” în mâna Ta ?? Cred că va reuși, pentru că mă las călăuzită  de Duhul Tău, prin toate încercările vieții, ca vasul meu să iasă un vas folositor ȚIE, din orice încercare a credinței mele. Amin!!