„Gustă viaţa… în tot timpul vieţii tale deşerte pe care ţi-a dat-o Dumnezeu sub soare…” (Eclesiastul 9:9)
În Eclesiastul 9:7-10, Solomon scrie: „Du-te, deci, de mănâncă-ţi pâinea cu bucurie, şi bea-ţi cu inimă bună vinul; căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum. Hainele să-ţi fie albe în orice vreme, şi untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap. Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti, în tot timpul vieţi tale deşerte pe care ţi-a dat-o Dumnezeu sub soare, în această vreme trecătoare; căci aceasta îţi este partea în viaţă, în mijlocul trudei cu care te osteneşti sub soare. Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!” Așadar, ce mai aștepți? Să termini școala? Să te căsătorești? Să ai copii? Să ieși la pensie? Viața ta este aici și acum, familia ta este aici și acum, căsătoria ta este aici și acum, cariera ta este aici și acum. Călătoria are loc în fiecare zi, și nevoia ta de semnificație este împlinită când cauți un scop mai înalt. Poți găsi bucurii mărunte în fiecare zi, dacă te uiți prin ochii credinței. Solomon a recunoscut că, la urma urmelor, cu toții ajungem în aceeași destinație: mormântul. Singura diferență o constituie bucuria pe care o ai în timpul călătoriei. În loc să devii obsedat de lucruri pe care nu le poți controla, concentrează-te asupra celor pe care le poți controla, și lasă restul în mâna lui Dumnezeu. Phil Cooke scria: „Trebuie să cred că Dumnezeu este în control și să-mi asum rolul pe care mi l-a dat. M-am hotărât să mă retrag și să-L las pe El să fie Dumnezeu, iar eu să fiu eu.” E o filozofie pe care ai face bine s-o adopți și tu, deoarece e corectă și funcționează!
În drumul spre veşnicie ( nu spre moarte) fiecare om se formează, DEVINE ( RĂU SAU BUN) prin toate intersecţile ( relaţile ) prin care trece. Când se intersectează de exemplu cu pisica el poate fii intr-o mie şi una de feluri, deşi în realitate el este doar intr-un singur fel. In felul in care este în această relaţie nesemnicativă aşa devine: dacă este rău el devine rău, dacă este bun el devine bun.
Ce-l determină pe un om ca să fie într-un anumit fel? Religia? Şi religia.Cultura? Şi cultura. Educaţia ? Şi educaţia, Obişnuinţa? Şi obişnuinţa( că obişnuinţa e ADEVĂRATA natură a omului care poate fi rea =drăcească sau bună =dumnezeiască). Temperamentul? Şi temperamentul. Biblia? şi biblia( că biblia pe farisei îi face mai răi iar pe sfinţi îi face mai buni) Lumea? Şi lumea ( că lumea pe lumeşti îi face mai răi ,iar pe duhovniceşti îi face mai buni)
Observaţi că nu putem spune cu certitudine ce ne face să fim ceea ce suntem, ceea ce putem spune cu certitidine este faptul că vom devenii mâine ceea ce suntem astăzi.
Prin Hristos noi am fost făcuţi tot ce vrea Dumnezeu să fim, DACĂ, repet; DACĂ, rămânem în toate relaţile noastre în ceea ce vrea Dumnezeu să fim, VOM DEVENI ceea ce vrea Dumnezeu să fim.
Solomon a fost făcut de Dumnezeu cel mai înţelept om de pe pământ, dar el nu a rămas în inţelepciunea dată de Dumnezeu şi a devenit neplăcut lui Dumnezeu.
Dacă Solomon făcea din Hristos ( Inţelepciunea lui Dumnezeu) ţinta cercetărilor lui stăruitoare cărţile lui Solomon ar fi fost mult peste cartea lui Isaia, dar Solomon sa hotărât să cerceteze prostia şi a ajuns la sfârşitul drumului destul de rău, să nu zic prost, a ajuns să-şi urască viaţa, să-i fie scârbă de viaţă, el care ne dă lecţii de viaţă, lecţi cum poate fi trăită la MAXIM viaţa deşartă!!??
Nimeni nu face exceptie de la regula de a DEVENII MÂINE ceea ce ESTE ASTĂZI ,(în toate relaţile vieţi): dacă astăzii din diferite motive sunt rău mâine fără motiv voi fii rău.La fel dacă astăzi fără motiv sunt bun, mâine şi când voi avea motiv să fiu rău voi fi bun.
Ştiu că felul acesta de a privii viaţa, pare un mecanizm lipsit de viaţă care funcţionează ca ceasul: dar dacă ne uităm la principile de bază ale vieţi ele nu sunt altceva decât nişte mecanizme de apărare sau de refulare lipsite de viaţă. Nu e nimic romantic în a intoarce şi celălalt obraz, la fel cum nu e nimic încântător în a da cu piciorul într-o pisică, când cineva mai tare ca tine te-a călcat pe bătătură.( ...)