Resursa adaugata de Softy in 26/07/2017
„Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul, şi I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?” (Matei 26:25)
Într-o predică despre dedicarea față de Hristos, marele Charles Spurgeon a spus: „Am cunoscut câțiva oameni care au predicat Evanghelia cu putere, dar au ajuns să se depărteze complet de ea. Am cunoscut pe alții care s-au achitat de datoria lor de diaconi și prezbiteri cu multă sârguință, și care după aceea au cedat în fața patimilor. Pe unii dintre aceștia i-am considerat cei mai sfinți oameni. Când se rugau ei, mă înălțam până la porțile cerului; dacă ar fi spus cineva că într-o zi vor cădea pradă păcatului, nu aș fi crezut. Mai degrabă aș fi crezut asta despre mine. Dacă cei ce au fost mai puternici decât noi au căzut, de ce nu și noi? Ucenicii Domnului, care au stat la masă cu El, când li s-a spus că unul dintre ei își va trăda învățătorul, toți au întrebat: „Nu cumva sunt eu?” A fost o întrebare foarte potrivită. Nici unul dintre ei nu a întrebat: „Doamne, nu cumva e Iuda?” Probabil niciunul dintre ei nu l-a suspectat. Se poate întâmpla ca cel mai mare ipocrit dintr-o adunare să fie unul asupra căruia nu planează nicio suspiciune. El și-a învățat rolul atât de bine, încât adevăratul său caracter nu a fost încă descoperit.” Dacă aceste cuvinte lovesc prea tare în confortul tău, nu pleca – aleargă la poala crucii astăzi! Aleargă la Cel care, în deplină cunoștință de zbaterile și ispitele tale, te iubește necondiționat; Cel al cărui sânge te curăță de păcat, al cărui har te poate ridica și te poate susține, și a cărui putere te poate ajuta să trăiești o viață de biruință!
- Vizualizări: 683
- Comentarii: 1
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Noi spunem că obişnuinţa ea doua natură( FIRE) a omului, dar eu cred că obişnuinţa e adevătata şi singura fire ( NATURĂ) a omului. Iuda nu s-a născut cu o NATURĂ trădătoare, el în drumul lui spre veşnicie s-a deprins prin întrebuinţare să FIE trădător şi a DEVENIT din ce in ce mai trădădor.
Vă rog să citiţi în biblie decâteori Dumnezeu ne îndeamnă să FIM ca El. De ce credeţi că El insistă atât de mult pe această ideie? Nu ştie El că nici un om nu poate fi ca El?.
El ştie mult mai bine decât noi că omul nu poate FII ca El , dar mai ştie ceva: că cu cât omul se SILEŞTE să FIE ca Dumnezeu cu atât DEVINE mai asemănător cu El, iar asta inseamnă adevărata întoarcere la Dumnezeu = la ceea ce doreşte El să FIM
In cuvântul ,,A FII,, se găseşte secretul creşteri spirituale,atât negativă( în asemnănare cu deavolul) cât şi pozitivă ( în asemănare cu Dumnezeu). Dacă EŞTI astăzi trădător, ca Iuda, astăzi DEVII trădător MAI desăvâtşit,= creşti PUŢIN în asemănare cu Iuda. La fel dacă EŞTI = te sileşti să FII astăzi sfânt ca Dumnezeu,astăzi DEVII sfânt MAI desăvârşit = creşti PUŢIN în asemnnare cu Dumnezeu
Într-o zi ne intersectăm cu o mie şi una de situaţi DE VIAŢĂ, sacre sau profane, toate aceste situaţi pier odată cu ziua, singurul lucru care rămâne veşnic e creşterea în asemănare cu DUMNEZEU ( cu sacru , cu cerul) sau cu DEAVOLUL( cu profanul cu lumea) Când rămânem sfinţi ca Mântuitorul sfinţim situaţile de viaţă profane, iar când rămânem trădători ca Înşelătorul profanăm situaţile de viaţă sacre.
Iuda în cei trei ani de umblare cu Domnul Isus a avut parte zilnic de multe situaţi de viaţă sacre, el pentru că călca pe urmele Înşelătorului pe toate aceste situaţi sfinte le-a desacralizat( profanat):aşa a ajuns Iuda în firea lui trădător ( ...)
Mântuire la timpul prezent înseamnă să NU mai creşti astăzi în asemnănare cu Înşelătorul( trădătorul) LUMII ci să creşti în asemnănare cu Mântuitorul LUMII ( ...)Cu alte cuvinte să omori obiceiurile păcătoase ca să faci loc obiceiurilor sfinte. Biblia face de mai multe ori referire la obiceiurile sfinte ale Domnului Isus: ,,după obiceiul Lui,, (…)