Cursul vieţii pe acest pământ nu ar avea niciun sens dacă Isus nu ar face parte din viaţa fiecărei persoane. Fericirea deplină se află în familia unde doar El este Domn şi Mântuitor.

  Într-o zi de 30 decembrie, eram împreună cu familia şi ne deplasam cu maşina. După o noapte friguroasă şi câteva sute de kilometri străbătuţi, ne mai despărţeau doar 20 de kilometri de casă. După un weekend obositor şi doar două ore de somn, bucuria de a ajunge acasă era atât de mare, încât nu ne-am imaginat pericolul ce ne aştepta. Oboseala mă învinsese. Din când în când, mă trezeam cu aceeaşi întrebare:

  – Pe unde suntem? Mai avem mult?

  Dintr-odată, am auzit o bubuitură. În buimăceala mea, am auzit o voce care-mi spunea:

  – Sunteţi bine? Am avut un accident! Cum este fetiţa?

  În braţele mele aveam darul scump al lui Isus, de o lună şi jumătate. Prima reacţie a fost aceea de a vedea în ce stare se află copilul. N-am simţit niciun semn din partea ei. Teama de ce era mai rău ne-a cuprins. Razele becului de pe stâlp pătrundeau prin geamul maşinii; am dus copilul la acea lumină slabă, ca să-i pot vedea faţa, şi… emoţiile şi plânsul m-au inundat, în agitaţia în care ne aflam, am văzut cum faţa mică începe să i se mişte, iar ochii să i se deschidă larg, ca şi cum ar fi întrebat: „De ce m-aţi trezit?” îi mulţumim Tatălui nostru minunat că, deşi maşina a fost pe jumătate avariată, impactul nu ne-a cauzat nici cea mai mică durere. Îngerii Lui au fost alături de noi, „ca nu cumva să ne lovim piciorul de vreo piatră”.

  „Trebuie să înţelegem mai bine misiunea îngerilor. Ar fi bine să ne amintim că fiecare copil adevărat al lui Dumnezeu are parte de cooperarea fiinţelor cereşti. Armate invizibile de lumină şi putere îi însoţesc pe cei blânzi şi smeriţi, care cred şi fac apel la făgăduinţele lui Dumnezeu. Heruvimi, serafimi şi îngeri care excelează în putere stau la dreapta lui Dumnezeu, toţi fiind «duhuri slujitoare, trimise să slujească acelora care vor fi moştenitori ai mântuirii»” (Ellen G. White, Adevărul despre îngeri, p. 11).

  Bunătatea lui Dumnezeu ne urmăreşte mereu, iar când trecem prin situaţii-limită, realizăm că viaţa noastră este un miracol pentru care luptă chiar El. Dacă El luptă pentru noi, să luptăm şi noi pentru El, pentru ca bucuria noastră să fie deplină.