Pe piatra de mormânt a fiului nostru Chuck este gravat textul din Apocalipsa 21,4: „El va șterge orice lacrimă din ochii lor.” Am simțit că va fi un verset mângâietor și o mărturie pentru alții, pentru că îmi alina inima frântă, de câte ori îl citeam.

  Pentru piatra mea de mormânt aș alege totuși Isaia 40:11. Imaginea mea preferată despre Isus este aceea a unui Păstor, căci ca păstor El aduce dragoste și mângâiere. Ca păstor, El înțelege când teama ne acoperă cu întuneric și durere și când suntem pierduți în ceața circumstanțelor care ne lasă amorțiți.

  Isus ne atrage spre inima Sa după nevoia noastră. Îmi place să cred, în momentele de agonie, că pe aceia dintre noi care au nevoi imediate El îi ține chiar mai aproape de sânul Său. Îmi amintește de acel verset minunat din Ioan: „Ucenicul acela s-a rezemat pe pieptul lui Isus…” (Ioan 13,25). Avem nevoie să ne rezemăm pe pieptul lui Isus în orice moment, dar în anumite momente avem nevoie să ne supunem lui total și să-I dăm voie să ne poarte pe noi și poverile noastre.

  Următoarea anecdotă din Farm and Fireside ilustrează minunat acest lucru: „O femeie în vârstă, obosită, cu un coș greu în mână, a urcat în tren. Purtându-și povara pe culoar, a găsit un loc și s-a așezat, ținând coșul greu pe genunchi. Un tânăr muncitor, așezat vizavi de ea, a privit-o mult timp, apoi, în cele din urmă, s-a aplecat spre ea și a vorbit. ’Doamnă’, a zis el, ’dacă vă puneți coșul jos, trenul vă va duce și pe dumneavoastră, și coșul.’ Cât de mult adevăr este în această remarcă amabilă! Cât de adesea nu facem ca această femeie! Venim la Hristos pentru salvarea sufletelor noastre și totuși, în mod constant, refuzăm să-L lăsăm să ne poarte poverile și să aibă grijă de viețile noastre. Dorim să ne urcăm în tren, dar refuzăm să punem jos poverile.”

  Cât de binecuvântați suntem să avem un Păstor care ne strânge inimile și trupurile noastre obosite spre propria Lui inimă străpunsă!

  Cere-I lui Dumnezeu să ridice povara ta astăzi. Apoi păstrează mereu acest gând: „Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic” (Ps. 23). Nu suntem binecuvântați că Isus este Păstorul nostru?