„Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut” (2 Corinteni 4:7)

     Pavel scrie: „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi.” „Vasele de lut” se referă la cești, boluri, ulcioare, etc., iar ceea ce contează este conținutul lor. Vasul poate fi ciobit sau crăpat, dar dacă este spălat și curățat, el poate fi folosit din nou. Așadar nu te da bătut numai pentru că cineva a descoperit că ești un vas de lut ciobit și crăpat. Pe drumul pe care mergi se aude un plânset pe care poate numai tu îl vei auzi. Un hoț poate fi mântuit dacă te vei ruga pentru el și vei uita de durerea ta, întrucât mesajul care îi mântuiește pe alții e cel care ne mântuiește și pe noi. Acceptarea celor căzuți este puterea – nu slăbiciunea – Evangheliei. E o diferență uriașă între răceala unei inimi răzvrătite și strigătul unei inimi frământate care spune : „Doamne, scapă-mă de mine însumi.” O frântură a harului lui Dumnezeu ne aduce pe toți pe genunchi și ne face să ne mărturisim păcatul și să renunțăm la el, atunci când „orice gând îl facem rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10:5). Un pastor scrie: „Lumea ne ascultă versiunea proprie a succesului și se descurajează. Ei cred că în timp ce ei trec prin probleme, la noi totul merge ca pe roate. Asta pentru că noi am falsificat datele și nu le-am spus tot adevărul. Dumnezeu să aibă milă de noi!  Mesajul nostru ar trebui să fie că am fost mântuiți prin har, suntem mântuiți prin har și vom fi mântuiți prin har.” Dacă trebuie, du-te la casa Olarului și lasă-L să te așeze din nou pe roată și să te remodeleze – dar nu renunța! (vezi Ieremia 18:1-4).