„Filip s-a coborât în cetatea  Samaria și le-a propovăduit pe Hristos.” 

Un ucenic plin de Duhul Sfânt, care însoțea  Evanghelia cu  semne și minuni. (Fapte 6/5,8/13)

Rezultatele nu au întârziat să apară: Cei convertiți la creștinism și-au mărturisit crezul personal odată cu botezul în apă și s-au angajat că vor sluji lui Dumnezeu toată viața. De fapt acesta este și menirea botezului - mărturie personală dintr-un cuget curat (sincer). conf. 1Petru 3/21.

Nu cred că Filip a făcut aceea strigare publică specifică unor botezători din zilele noastre:

„Cine vrea să se mai boteze”?.  „Nu pierde prilejul...” „E șansa ta”.  Nu. Așa ceva nu cred.                                          Și totuși, deși era un ucenic plin de Duhul Sfânt, în apa botezului s-a „strecurat” și un vrăjitor care nu avea nimic comun cu pocăința, iar inima lui era  plină de fiere amară - un om în lanțurile fărădelegii. Filip nu l-a cunoscut...

Există o înșelăciune în care se crede (o „credință” falsă) precum că trecând prin apa botezului, ai fost curățit de toate păcatele... Ba încă unii fac glume pe seama botezului și preferă să fie botezați în apă curgătoare ca păcatele să fie duse pe cursul apei... O gândire bolnăvicioasă.

Dacă apa botezului te curățește, de ce nu l-o fi curățit și pe Simon? - doar a crezut...

Prima predică a Mântuitorului a fost următoarea:

„Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie” - și nu botezați-vă. Iar Petru recomandă la rândul său:

„Pocăiți-vă și întoarceți-vă la Dumnezeu ca să vi se șteargă păcatele...”

În acest context sunt valabile cuvintele lui Ioan: ...sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat”. 

 Cum și apa din bazin este „autorizată” să facă curățirea păcatelor? Nu știam...

Încă de pe vremea lui Ioan Botezătorul oamenii acceptau botezul, dar nu și pocăința.

Ioan i-a mustrat aspru: „Pui de năpârci cine v-a învățat să fugiți de mânia viitoare, faceți roade”...  - care să dovedească pocăința voastră. Apoi botezul...

La chemarea insistentă a botezătorului unii îl acceptă, dar fără să știe care este însemnătatea lui.

În aceste condiții „Adunarea” se înmulțește, dar cu oameni nenăscuți din nou.

(O tânără s-a botezat pentru a fi și ea în rândul celorlalți tineri de vârsta ei, dar în scurt timp a luat „calea lumii”. Părinții i-au reproșat: „De ce te-ai mai botezat”? Răspunsul a fost simplu: „N-am avut nici cea mai mică idee ce înseamnă botez...” Botezuri la întămplare...Și nu-i singurul caz.)

Biserica „A.Z.S.” recomandă unei persoane 7 botezuri. Câte unul după fiecare păcat mai grav...Sunt nevoită să întreb: Cine a stabilit numărul 7 dacă Biblia vorbește de un singur botez? Cine hotărăște în urma cărui păcat vinovatul trebuie să se boteze? Botezul ar fi „colacul de salvare” sau recunoașterea, (mărturisirea) - părere de rău (pocăință) și renunțare...?

Botezul în apă trebuie privit ca un act sacru.

El nu este o simplă baie care te spală de întinăciunile trupești, ci este mărturia personală că ai trecut prin procesul pocăinței (nașterea din nou)  conf.1Petru 3/21, Ioan 3/3, Tit 3/5

Botezul în apă este semnul legământului de credință.

Legământul - care nu trebuie confundat cu semnul -  are la bază mărturisirea cu gura:

- „Crezi în Dumnezeu Tatăl, în Fiul Său Isus Hristos și Duhul Sfânt?

- „Da cred”.

- „Câtă vreme vei ține acest legământ”?

- „Cu ajutorul lui Dumnezeu toată viața”.

Acest „angajament” verbal se numește legământ și derivă de  la legat sau legătură.

Așa că îți recomand să fii chibzuit. Nu te grăbi să deschizi gura și să nu-ți rostească inima cuvinte pripite.

„Dacă ai făcut un jurământ lui Dumnezeu, nu zăbovi să-l împlinești, căci lui Dumnezeu nu-i plac cei fără minte.Mai bine să nu faci nici o juruință...” . „Nu lăsa gura să te bage în păcat.”                                                                               

Deoarece: „Din cuvintele tale vei fi scos fără vină, din cuvintele tale vei fi osândit” (Matei 12/37)