Ce vrea Dumnezeu de la mine?

Autor: Dorina Madaras | Album: fara album | Tematica: Meditație
Resursa adaugata de Dorina1980 in 08/09/2017

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Referințe

Exodul 2:1-4:31 | Marcu 12:30

Naşterea lui Moise
Exodul 2:1 Un om din casa lui Levi luase de nevastă pe o fată a lui Levi.
Exodul 2:2 Femeia aceasta a rămas însărcinată şi a născut un fiu. A văzut că este frumos şi l-a ascuns trei luni.
Exodul 2:3 Nemaiputând să-l ascundă, a luat un sicriaş de papură, pe care l-a uns cu lut şi cu smoală, a pus copilul în el şi l-a aşezat între trestii, pe malul râului.
Exodul 2:4 Sora copilului pândea la o depărtare oarecare, ca să vadă ce are să i se întâmple.
Exodul 2:5 Fata lui Faraon s-a coborât la râu să se scalde, şi fetele care o însoţeau se plimbau pe marginea râului. Ea a zărit sicriaşul în mijlocul trestiilor şi a trimis pe roaba ei să-l ia.
Exodul 2:6 L-a deschis şi a văzut copilul: era un băieţaş care plângea. I-a fost milă de el şi a zis: „Este un copil de-al evreilor!”
Exodul 2:7 Atunci, sora copilului a zis fetei lui Faraon: „Să mă duc să-ţi chem o doică dintre femeile evreilor ca să-ţi alăpteze copilul?”
Exodul 2:8 „Du-te”, i-a răspuns fata lui Faraon. Şi fata s-a dus şi a chemat pe mama copilului.
Exodul 2:9 Fata lui Faraon i-a zis: „Ia copilul acesta, alăptează-mi-l şi îţi voi plăti.” Femeia a luat copilul şi l-a alăptat.
Exodul 2:10 Copilul a crescut şi ea l-a adus fetei lui Faraon, şi el i-a fost fiu. I-a pus numele Moise (Scos), „căci”, a zis ea, „l-am scos din ape”.
Fuga lui Moise în Madian
Exodul 2:11 În vremea aceea, Moise, crescând mare, a ieşit pe la fraţii săi şi a fost martor la muncile lor grele. A văzut pe un egiptean care bătea pe un evreu, unul dintre fraţii lui.
Exodul 2:12 S-a uitat în toate părţile şi, văzând că nu este nimeni, a omorât pe egiptean şi l-a ascuns în nisip.
Exodul 2:13 A ieşit şi în ziua următoare şi iată că doi evrei se certau. A zis celui ce n-avea dreptate: „Pentru ce loveşti pe semenul tău?”
Exodul 2:14 Şi omul acela a răspuns: „Cine te-a pus pe tine mai-mare şi judecător peste noi? Nu cumva ai de gând să mă omori şi pe mine cum ai omorât pe egipteanul acela?” Moise s-a temut şi a zis: „Nu mai încape îndoială că faptul este cunoscut.”
Exodul 2:15 Faraon a aflat ce se petrecuse şi căuta să-l omoare pe Moise. Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon şi a locuit în ţara Madian. A şezut lângă o fântână.
Exodul 2:16 Preotul din Madian avea şapte fete. Ele au venit să scoată apă şi au umplut jgheaburile ca să adape turma tatălui lor.
Exodul 2:17 Dar au venit păstorii şi le-au luat la goană. Atunci, Moise s-a sculat, le-a ajutat şi le-a adăpat turma.
Exodul 2:18 Când s-au întors ele la tatăl lor, Reuel, el a zis: „Pentru ce vă întoarceţi aşa de curând azi?”
Exodul 2:19 Ele au răspuns: „Un egiptean ne-a scăpat din mâna păstorilor şi chiar ne-a scos apă şi a adăpat turma.”
Exodul 2:20 Şi el a zis fetelor: „Unde este? Pentru ce aţi lăsat acolo pe omul acela? Chemaţi-l să mănânce pâine!”
Exodul 2:21 Moise s-a hotărât să locuiască la omul acela, care i-a dat de nevastă pe fiică-sa Sefora.
Exodul 2:22 Ea a născut un fiu, căruia el i-a pus numele Gherşom (Sunt străin aici); „căci”, a zis el, „locuiesc ca străin într-o ţară străină”.
Dumnezeu aude strigătul israeliţilor
Exodul 2:23 După multă vreme, împăratul Egiptului a murit, şi copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei şi scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit până la Dumnezeu.
Exodul 2:24 Dumnezeu a auzit gemetele lor şi Şi-a adus aminte de legământul Său făcut cu Avraam, Isaac şi Iacov.
Exodul 2:25 Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel şi a luat cunoştinţă de ei.
Rugul aprins
Exodul 3:1 Moise păştea turma socrului său, Ietro, preotul Madianului. Odată, a mânat turma până dincolo de pustie şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb.
Exodul 3:2 Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat şi iată că rugul era tot un foc şi rugul nu se mistuia deloc.
Exodul 3:3 Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată şi pentru ce nu se mistuie rugul.”
Exodul 3:4 Domnul a văzut că el se întoarce să vadă şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului şi a zis: „Moise! Moise!” El a răspuns: „Iată-mă!”
Exodul 3:5 Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt.”
Exodul 3:6 Şi a adăugat: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.” Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să-L privească pe Dumnezeu.
Exodul 3:7 Domnul a zis: „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui, căci îi cunosc durerile.
Exodul 3:8 M-am coborât ca să-l izbăvesc din mâna egiptenilor şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţară bună şi întinsă, într-o ţară unde curge lapte şi miere, şi anume în locurile pe care le locuiesc canaaniţii, hetiţii, amoriţii, fereziţii, heviţii şi iebusiţii.
Exodul 3:9 Iată că strigătele israeliţilor au ajuns până la Mine şi am văzut chinul cu care îi chinuiesc egiptenii.
Exodul 3:10 Acum, vino, Eu te voi trimite la Faraon şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.”
Trimiterea lui Moise
Exodul 3:11 Moise a zis lui Dumnezeu: „Cine sunt eu, ca să mă duc la Faraon şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel?”
Exodul 3:12 Dumnezeu a zis: „Eu voi fi negreşit cu tine, şi iată care va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimis: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.”
Exodul 3:13 Moise a zis lui Dumnezeu: „Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel şi le voi spune: ‘Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi’ şi mă vor întreba: ‘Care este Numele Lui?’, ce le voi răspunde?”
Exodul 3:14 Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt.” Şi a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: ‘Cel ce Se numeşte «Eu sunt» m-a trimis la voi.’”
Exodul 3:15 Dumnezeu a mai zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: ‘Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi. Acesta este Numele Meu pentru veşnicie, acesta este Numele Meu din neam în neam.’
Exodul 3:16 Du-te, strânge pe bătrânii lui Israel şi spune-le: ‘Mi s-a arătat Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov. El a zis: «V-am văzut şi am văzut ce vi se face în Egipt
Exodul 3:17 şi am zis: Vă voi scoate din suferinţa Egiptului şi vă voi duce în ţara canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, fereziţilor, heviţilor şi iebusiţilor, într-o ţară unde curge lapte şi miere.»’
Exodul 3:18 Ei vor asculta de glasul tău şi te vei duce, tu şi bătrânii lui Israel, la împăratul Egiptului şi îi veţi spune: ‘Domnul Dumnezeul evreilor S-a întâlnit cu noi. Dă-ne voie să mergem cale de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului Dumnezeului nostru.’
Exodul 3:19 Ştiu că împăratul Egiptului n-are să vă lase să plecaţi decât silit de o mână puternică.
Exodul 3:20 Eu Îmi voi întinde mâna şi voi lovi Egiptul cu tot felul de minuni, pe care le voi face în mijlocul lui. După aceea, are să vă lase să plecaţi.
Exodul 3:21 Voi face chiar ca poporul acesta să capete trecere înaintea egiptenilor, şi, când veţi pleca, nu veţi pleca cu mâinile goale.
Exodul 3:22 Fiecare femeie va cere de la vecina ei şi de la cea care locuieşte în casa ei vase de argint, vase de aur şi haine pe care le veţi pune pe fiii şi fiicele voastre. Şi veţi jefui astfel pe egipteni.”
Şovăirea lui Moise
Exodul 4:1 Moise a răspuns şi a zis: „Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: ‘Nu ţi S-a arătat Domnul!’”
Exodul 4:2 Domnul i-a zis: „Ce ai în mână?” El a răspuns: „Un toiag.”
Exodul 4:3 Domnul a zis: „Aruncă-l la pământ.” El l-a aruncat la pământ, şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe. Moise fugea de el.
Exodul 4:4 Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna şi apucă-l de coadă.” El a întins mâna şi l-a apucat, şi şarpele s-a prefăcut iarăşi într-un toiag în mâna lui.
Exodul 4:5 „Iată”, a zis Domnul, „ce vei face ca să creadă că ţi S-a arătat Domnul Dumnezeul părinţilor lor: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.”
Exodul 4:6 Domnul i-a mai zis: „Bagă-ţi mâna în sân.” El şi-a băgat mâna în sân; apoi a scos-o şi iată că mâna i se acoperise de lepră şi se făcuse albă ca zăpada.
Exodul 4:7 Domnul a zis: „Bagă-ţi din nou mâna în sân.” El şi-a băgat din nou mâna în sân, apoi a scos-o din sân şi iată că mâna se făcuse iarăşi cum era carnea lui.
Exodul 4:8 „Dacă nu te vor crede”, a zis Domnul, „şi nu vor asculta de glasul celui dintâi semn, vor crede glasul celui de al doilea semn.
Exodul 4:9 Dacă nu vor crede nici aceste două semne şi nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din râu şi s-o torni pe pământ, şi apa pe care o vei lua din râu se va preface în sânge pe pământ.”
Exodul 4:10 Moise a zis Domnului: „Ah! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară şi cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbeşti Tu robului Tău, căci vorba şi limba îmi sunt încurcate.”
Exodul 4:11 Domnul i-a zis: „Cine a făcut gura omului? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?
Exodul 4:12 Du-te dar; Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce vei avea de spus.”
Exodul 4:13 Moise a zis: „Ah, Doamne, trimite pe cine vei vrea să trimiţi!”
Exodul 4:14 Atunci, Domnul S-a mâniat pe Moise şi a zis: „Nu-i oare acolo fratele tău Aaron, Levitul? Ştiu că el vorbeşte uşor. Iată că el însuşi vine înaintea ta şi, când te va vedea, se va bucura în inima lui.
Exodul 4:15 Tu îi vei vorbi şi vei pune cuvintele în gura lui, şi Eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui şi vă voi învăţa ce veţi avea de făcut.
Exodul 4:16 El va vorbi poporului pentru tine, îţi va sluji drept gură, şi tu vei ţine pentru el locul lui Dumnezeu.
Exodul 4:17 Ia în mână toiagul acesta cu care vei face semnele.”
Moise în Egipt
Exodul 4:18 Moise a plecat şi, când s-a întors la socrul său Ietro, i-a zis: „Lasă-mă, te rog, să plec şi să mă întorc la fraţii mei, care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.” Ietro a zis lui Moise: „Du-te în pace!”
Exodul 4:19 Domnul a zis lui Moise în Madian: „Du-te, întoarce-te în Egipt, căci toţi cei ce umblau să-ţi ia viaţa au murit.”
Exodul 4:20 Moise şi-a luat nevasta şi copiii, i-a pus călare pe măgari şi s-a întors în ţara Egiptului. Şi-a luat în mână toiagul lui Dumnezeu.
Exodul 4:21 Domnul a zis lui Moise: „Plecând ca să te întorci în Egipt, vezi, toate minunile pe care ţi le pun în mână să le faci înaintea lui Faraon. Eu îi voi împietri inima, şi nu va lăsa pe popor să plece.
Exodul 4:22 Tu vei zice lui Faraon: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut.
Exodul 4:23 Îţi spun: Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dacă nu vrei să-l laşi să plece, voi ucide pe fiul tău, pe întâiul tău născut.»’”
Exodul 4:24 În timpul călătoriei, într-un loc unde a rămas Moise peste noapte, l-a întâlnit Domnul şi a vrut să-l omoare.
Exodul 4:25 Sefora a luat o piatră ascuţită, a tăiat prepuţul fiului său şi l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicând: „Tu eşti un soţ de sânge pentru mine.”
Exodul 4:26 Şi Domnul l-a lăsat. Atunci a zis ea: „Soţ de sânge!” din pricina tăierii împrejur.
Întâlnirea lui Moise cu Aaron
Exodul 4:27 Domnul a zis lui Aaron: „Du-te înaintea lui Moise în pustie.” Aaron a plecat. A întâlnit pe Moise la muntele lui Dumnezeu şi l-a sărutat.
Exodul 4:28 Moise a făcut cunoscute lui Aaron toate cuvintele Domnului, care-l trimisese, şi toate semnele pe care-i poruncise să le facă.
Exodul 4:29 Moise şi Aaron şi-au văzut de drum şi au adunat pe toţi bătrânii copiilor lui Israel.
Exodul 4:30 Aaron a istorisit toate cuvintele pe care le spusese Domnul lui Moise şi Moise a făcut semnele înaintea poporului.
Exodul 4:31 Poporul a crezut. Astfel au aflat că Domnul cercetase pe copiii lui Israel, că le văzuse suferinţa şi s-au plecat şi s-au aruncat cu faţa la pământ.

CE VREA DUMNEZEU DE LA MINE?

Există un proverb american: "Nu întreba ce poate face țara ta pentru tine, ci întreabă ce poți face tu pentru țara ta! Tot așa putem aplica acest proverb în viața noastră creștină: Omule, "nu întreba ce poate face Dumnezeu pentru tine, ci întreabă-te ce poți face tu pentru Dumnezeu!"

Dacă e să scriem o listă ce dorim ca Dumnezeu să facă pentru noi, am scrie un roman. Sânt atâtea lucruri ce noi vrem de la Dumnezeu, dar l-am întrebat vreodată pe Dumnezeu: "DOAMNE, CE VREI TU DE LA MINE?"

Prea mult ne plângem că Dumnezeu ne dă numai nenorociri și dureri, dar defapt, noi ce am făcut pentru Dumnezeu să merităm mai bun? Ce facem noi pentru Dumnezeu? Noi care așteptăm ceva bun de la El, să întrebăm mai degrabă: " DOAMNE, CE VREI TU DE LA MINE?" Domnul să ne ajute să ne adresăm acesta întrebare fiecare personal.

Sânt atâtea lucruri pe care Dumnezeu ne ofera în fiecare zi și ni se pare absolut normal. Ni se pare absolut normal să avem mâini cu ce să ne hrănim și să ne îmbrăcăm, picioare să umblăm, ochii să vedem, urechii să auzim și gură să vorbim. Ni se pare absolut normal să ne trezim sănătoși, să avem de toate pentru a supraviețui, însă toate aceste nu sânt normal pentru un om amputat, orb, surd, mut, bolnav de cancer în spital, un sărac din Romania sau un flămând din Africa.

Dacă recunoaștem că Dumnezeu ne oferă tot ce avem nevoie, atunci să-L întrebăm pe El: DOAMNE, CE VREI TU DE LA MINE? Vrei să mă rog mai mult? Vrei să postesc? Vrei să umblu mai des la biserică? Vrei sa cânt în cor? Vrei să-mi schimbi serviciul? Vrei sa-mi schimbi anturajul? Vrei mașina mea, casa mea, viața mea? În mod concret, spune-mi Doamne, CE VREI TU DE LA MINE?

Oare ce vrea Dumnezeu de la noi? Un exemplu potrivit este Moise, deacea vom cerceta cu atenție viața lui, pentrucă vom putea învăța ce Dumnezeu a vrut de la Moise și cea ce vrea și de la noi. (Exod 2, 3 & 4).

În orice relație există anumite genuri de așteptări, expectații sau standarde. Cum un profesor își înșiră toate expectațiile lui pentru elevii din clasă, sau așteptările unui șef de la angajații lui, tot așa are Dumnezeu așteptări, expectații și standarde definitive de la noi, robii Lui.

Ce așteaptă Dumnezeu de la noi?

1.) ATENȚIA

2.) RESPECT

3.) DRAGOSTEA

4.) ASCULTAREA

1. ATENȚIA

Primul lucru ce vrea Dumnezeu de la noi este atenția noastră. Dumnezeu vrea să fim atenți la El. Dumnezeu nu acceptă o ATENȚIE împărțită - jumătate acordată Lui și jumătate acordată lumii. Dumnezeu nu acceptă o ASCULTARE împărțită - să ascultăm și de El și de lume. Dumnezeu așteaptă ca toată atenția noastră să fie acordată numai Lui, și să-L ascultăm numai pe El. "ASCULTĂ" zice Domnul, "și Îți voi VORBI" (Psalm 49:1-3). Dumnezeu așteaptă să-L ascultăm pentru că El vrea să ne vorbească cuvinte înțelepte. Apoi mai târziu apar binecuvântările.

La vârsta de 80 de ani Moise a fost chemat în mod suveran de Dumnezeu la o lucrare specială (Exod 7:7). La vârsta aceea, Moise nu se plimba în parc cu nepoții. Nici de cum! El nu stătea la vorbă cu alți pensionari jucând șah pe undeva prin parc. Nici vorbă! Ce făcea acest bătrân de 80 de ani? El păștea turma socrului până dincolo de pustiu, necunoscând că el se apropia de muntele lui Dumnezeu, la Horeb (Exod 3:1). Horeb a fost sa fie un loc sfânt pentu evrei, dar Moise nu știa asta, până când sa apropiat de rugul aprin și aude o voce: "Moise! Moise!" El a răspuns: "Iată-mă!" Dumnezeu este acel care iese înaintea lui Moise și vrea să-i atragă atenția.

Mulți spun: "Pe mine nu mă interesează de Dumnezeu. Dumnezeu să mă lase în pace, să-mi văd de viața mea și de păcatele mele". Unii trăiesc de parcă nici nu există Dumnezeu, iar alții nici că le pasă de Dumnezeu. Trăim zile unde Dumnezeu are chiar deloc sau foarte puțină importanța în societate, în școli, locul de muncă, în biserici, în casele noastre și în viață noastră! Rugăciunile sânt doar acelea din biserică. Biblia este mai rar citită pentrucă mulți preferă să asculte predici, și de multe ori nici predicile nu sânt ascultate cu atenție. Viața noastră se duce liniștită: ne trezim, mergem la muncă, la școală, ne vedem liniștiți de păcatele noastre..... și BRUSC Dumnezeu sparge liniștea noastră!

Când Dumnezeu la chemat pe Moise și la înștiințat că va fi trimis în Egipt să scoată poporul Evreu de sub robia faraonului, Moise sa împotrivit lui Dumnezeu. A cârtit, s-a îndoit, a contestat planul lui Dumnezeu, a încercat să dezbată capacitatea Lui Dumnezeu cu Dumnezeu însuși. A înșirat o mulțime de motive pentru opunere și până la urmă a propus el lui Dumnezeu o altă alternativă: să trimită pe altcineva în locul lui (Exod 3:10-22, 4:1-17) Moise nu sa întrebăt: "OARE CE VREA DUMNEZEU DE LA MINE?" ci mai degrabă, "Ce vreau eu de la Dumnezeu? Eu doresc să fiu lăsat în pace de Dumnezeu, că nu vreau să mă duc unde vrea El să mă trimită."

Nu vi se pare că aceeași neascultare și atitudine avem și noi față de Dumnezeu de multe ori atunci când ne cheamă să facem ceva pentru El? Să fim foarte atenți că aceasta atitudine a lui Moise și neascultarea lui la mâniat pe Dumnezeu (Exod 4:14) și după cum ne învață Biblia, să ne ferim de mânia Lui, deoarece este "grozav lucru să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!" (Evrei 10:31)

Neascultarea noastră provoacă pe Dumnezeu să aibă o atitudine mai aspră cu noi. În alte cuvinte, Dumnezeu zice lui Moise: "Moise, nu vrei să vi cu mine în Egipt? Nu vrei să mă asculți? Nu vrei să-mi acorzi atenția ta? Bun! Lasă că am metodele Mele care asigurat o să te facă să fi atent la Mine!" La fel face Dumnezeu și cu noi! Atunci când nu vrem să fim atenți, știți ce zice Domnul? "Lasă Dorina, Maria, Vasile, Florin......ca am Eu metodele Mele să te fac atent." Și BRUSC vine un necaz, o suferință, o durere!

Știți cum ne atrage atenția Dumnezeu? Dumnezeu folosește 4 metode cu care atrage atenția lui Moise și aceleași metode Dumnezeu le folosește și astăzi să ne câștige atenția noastră:

a.) DURERE

b.) NELINIȘTEA INTERIOARA

c.) CIRCUMSTANȚE BIZARE

d.) CUVÂNTUL LUI

a.) DURERE

În primul rând, Dumnezeu ne atrage atenția prin DURERE! Cum a tras Dumnezeu atenția lui Moise? Prin durerea lui! Moise a fost născut sclav, dar a fost crescut în casa Faraonului care era cel mai mare și cel mai puternic conducător al Egiptului. Moise a fost foarte educat și școlat învățând toată înțelepciunea egiptenilor (Fapte 7:21-22). Moise era obișnuit să îi acorde respect lumea pentru că era bine văzut de toți, dar pierde tot datorită faptului că la un momendat, Moise se mânie și ucide un egiptean care bătea pe un evreu, (Exod 2:12), devine un proscris dat în urmărire generală, se refugiază într-o țară uitată de toți - Madian (Exod 2:15) și se însoară (Exod 2:21).

Cu toată creșterea regală și cu toate școlile lui, Moise a ajuns un cioban la turma socrului său. Cât de dureros a fost pentru Moise când sa gândit: "Ce am fost si ce-am ajuns! De la prințul Egiptului la un ucigaș - cioban, departe de civilizație". Ce greu ar fi fost să se acomodeze prințul ejiptutul la 40 de ani cu condițiile din Madian. Imaginați-vă, un om crescut la casa alba face Oxford (cea mai prestigioasa facultate) și la 40 de ani ajunge de la Washington la Oleșești, un sat în Buzau cu doar 2 locuitori. Ar fi extraordinar de greu și de dureros!

Dar de ce a îngăduit Dumnezeu să treacă Moise pe aici? Pentru nebunia lui! Nebunia lui Moise la împins să ucidă și timp de 40 de ani în Madian a dovedid neascultare și îndoială față de Dumnezeu și atunci Dumnezeu a zis astfel: "Lasă Moise că te voi trece prin durere și atunci vei fi atent la Mine!" Dumnezeu a folosit metoda cea mai bună ca Moise să-și petreacă timpul cu vina lui, la lasat să treacă prin această durere de 40 de ani ca cioban în sălbăticiune! APOI Dumnezeu a fost gata să apeleze la viața lui Moise REALĂ, ca lider al poporului lui Dumnezeu și la strigat pe nume: "Moise! Moise!" Și Moise a răspuns: "Iată-mă!"

De multe ori, și noi în nebunia noastră, trăim prea legeri și ne vedem de viață noastră liniștită, uităm de Dumnezeu și nu mai sântem atenți la El. Dar să nu uităm că Dumnezeu are metode să ne facă atenți BRUSC, chiar prin suferință, durere, boală, pierderi și probleme financiare. Ne-am gândit noi vreodată, că Dumnezeu îngăduie aceste încercări să ne facă mai mult conștienți că avem nevoie de El?

Pocăiții de azi sânt mulțumiți cu viața lor spirituală mediocră. O viata spirituala mediocră este: nu beau, nu fumez, nu fur, nu omor, umblu la biserică, mă rog și citesc Biblia o dată la săptămână, pun bani la colectă, zic bună ziua la toți..și ATÂT! Să ne întrebăm fiecare dintre noi: Când a fost ultima dată când am plâns în rugăciune pentru păcatele mele? Când a fost ultima dată când am strigat mulțumiri lui Dumnezeu din toată inima? Când a fost ultima dată când m-am rugat pentru cei bolnavi, cei bătrâni, pentru cei căzuți și cei pierduți? Când a fost ultima dată când am postit strict cu rugăciune? Când a fost ultima dată când am ajutat un sărac sau o văduvă? Când a fost ultima dată cand am făcut studiu Biblic? Când?

Știți care este problema? Sa instalat în noi, în casele noastre și în bisericile noastre o latergie spirituală! Sântem mulțumiți cu viața noastră liniștită. Dar în mod asigurat, Dumnezeu, BRUSC distruge această liniște și îngăduie un necaz, o durere și atunci să vezi rugăciuni fierbinte numai cu lacrimi, plansăte și strigăte lui Dumnezeu, post și rugaciune în Biserică ca niciodată. Doar atunci Dumnezeu are toată atenția noastră pentru că ne-a ZGUDUIT liniștea noastră din inimă cu durere, și ne atrage atenția asupra Lui prin DURERE!

b.) NELINIȘTEA INTERIOARA

În al doilea rând, Dumnezeu ne atrage atenția asupra Lui prin neliniștea interioară. Exod 3:1 ne învață că Moise a mânat turma de oi până dincolo de pustiu. Întrebarea este: De ce sa dus Moise cu oile prin pustiu? De ce a riscat el sa umble până la munte prin sălbăticiune? Pentru că a avut o neliniște interioară! O mica speculație: Oare sa gândit Moise: "Doamne, ce am ajuns eu la 80 de ani, un ucigaș, un cioban, singur în pustiu doar cu niște oi; sânt singurul care am supraviețuit din era mea (Exod 4:19)." Oare a auzit sub conștiință, vocea mamei Lui, ca un ecou spunând: "Moise, tu ești un om special. Pe Tine Domnul te-a ales. Tu ești alesul Domnului." Oare nu sa gândit Moise: "Eu sânt alesul Domnului, oare nu vrea Dumnezeu mai mult de la mine doar cioban la oi? Aceste gânduri sânt în nelinistea interioara lui Moise!

Tot așa sântem și noi. Trăim o viață liniștită, totul merge bine - avem loc de muncă potrivit, învațăm la facultăți prestigioase, câștigăm salariu frumos, avem prieteni buni, dar la un momendat apare în mintea și inima noastră o neliniște interioara. Știți de ce? Pentru că simțim un sens de nesatisfacție în noi. Toate lucrurile par să meargă bine, dar care este cauza acestei neliniște? Dumnezeu vrea să te uiți asupra Lui, să-i dai atenția Lui chiar azi!

c.) CIRCUMSTANȚE BIZARE

În al treilea rând, Dumnezeu ne atrage atenția asupra Lui prin circumstanțe ciudate. Deasemenea, (Exod 3:2-4) ne învață că Moise a văzut un rug care ardea neconsumat. Moise se întoarce și se uită MAI ATENT la aceasta "vedenie minunată". De ce se arată Dumnezeu lui Moise prin rugul aprins? Ca să-i câștige atenția lui Moise! Dumnezeu ne atrage atenția prin lucruri ciudate, lucruri care depășesc capacitatea noastră de înțelegere. Dumnezeu ne face curioși ca pe Moise să ne uităm de mai multe ori la El. Prin curiozitate Dumnezeu atrage atenția omului, altfel omul stă în nepăsare.

d.) CUVÂNTUL LUI

Altă metodă de-a ne atrage atenția Dumnezeu este prin Cuvântul Lui. Acuma să nu ne așteptăm să vedem un rug aprins sau să auzim o voce ca Moise. Dumnezeu se adresează nouă și astăzi prin Cuvântul Său care este vocea Lui. Vi sa întâmplat să citiți un pasaj de 100 de ori, dar de data asta Dumnezeu vă strigă pe nume? Dumnezeu vorbeste! Aleluia! Vi sa întâmplat să citiți un pasaj care vă potrivește perfect vieții voastre? Dumnezeu vorbeste! Aleluia! Dumnezeu ne vorbește și azi, dar El așteaptă atenția noastră deplină, ca să-L putem auzi.

2.) RESPECT

Al doilea lucru ce vrea Dumnezeu de la noi este respectul nostru. Definiția cuvântului RESPECT este: "O atitudine sau sentiment de STIMĂ, de CONSIDERAȚIE sau de PREȚUIRE DEOBESIBITĂ față de cineva." În mai multe cuvinte, Dumnezeu ne cere a noastră: reverență, adorație, cinste, admirație, onoare, stimă, dragoste, închinare și ascultare pentrucă NUMAI El este vrednic de acest respect!

Omul care-i acordă respect lui Dumnezeu are și frica de El. "Începutul înțelepciunii este frica de Dumnezeu." (Proverbe 9:10) "Frica Domnului este începutul științei." (Proverbe 1:7) Este bine să știm de frica de Domnul, dar este și mai bine să trăim în frica de El! Așa cum este bine unui copil să-i fie frică de părinții lui pentru a se abate de la lucruile rele, același lucru este valabil și în relația noastră cu Dumnezeu! Exod 3:6 ne învață că Moise și-a ascuns fața, căci se temea să-L privească pe Dumnezeu.

În ziua de azi, mulți sânt lipsiți de acest respect față de Dumnezeu. Există mulți care nu-I acordă absout nici umpic de respect! Mai sânt și alți care Îl 'respectă' pe Dumnezeu doar la paști și de crăciun. Un lucru știu sigur, Dumnezeu este vrednic de tot respectul nostru! Dacă nu-I acordăm TOT respectul, atunci în mod asigurat, nu avem respect pentru El deloc!

În ziua de azi, imaginea de Dumnezeu este una incorectă și înșelătoare. Mulți au impresia că Dumnezeu este un bătrân cu barbă care stă pe un tron, obosit și uituc dar plin de dragoste și bunătate încât putem să-L "tragem de șireturi". Unii cred că este absolut normal să fure și spun: "Așa sânt afacerile". Alți mint și spun: "Fără minciuna nu-i cunună". Alți trăiesc în curvie și spun: "Asta-i viața, am una și o trăiesc". Vai de cei care se înșeală și trăiesc cu impresia că Dumnezeu este în felul acesta!

Adevăratul Dumnezeu este "viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simţirile și gândurile inimii" (Evrei 4:12). În fața Lui cad îngerii din cer (Apoc 4:10); în fața Lui mincinoșii cad morți (Fapte 5:1-11). El pedepsește păcatul cu moartea (Romani 6:23) pentru că Dumnezeul adevărat "urăște pe cei ce fac fărădelegea și nimicește pe cei mincinoși. Domnul urăște pe oamenii care varsă sânge și înșală." (Psalmul 5:5‭-‬6)

Dumnezeu, în mod obligatoriu, cere respect! Iar noi, putem să-I dăm respect lui Dumnezeu prin viața noastra! Biblia ne învață în 1 Tim 4:7, 1 Tim 6:11, 2 Petru 1: 3-6 că noi sântem chemați să trăim o viață evlavioasa, cu frica de Dumnezeu (1 Petru 1:17) în vorbire, în purtare, în dragoste, în curăție (1 Tim 4:12). Totodată, Dumnezeu cere:

COMPORTAMENT NEPRIHĂNIT

Să ne abatem de la păcat

(Titus 2:12, Prov 21:16, 1 Ioan 1:9, 3:8-9)

Să trăim dupa voia lui Dumnezeu

(1 Tes 4:3, Marcu 1:15)

Să călcăm pe urmele Domnului Isus

(1 Petru 2:21, Matei 16:24, Maru 8:34)

Să-L iubim pe Dumnezeu mai mult ca orice

(Luca 10:27)

VORBIREA CURATĂ

Sa fim atenți ce cuvinte ne iese pe gură

(Iacov 3 :1-11)

ASCULTARE & ÎMPLINIREA Cuvântul lui Dumnezeu

(Efes 2:10, Ioan 14:15, Ioan 8:31, 1 Ioan 5:3, 1 Ioan 2:4-5,

Filipeni 1:27)

ATITUDINEA noastră față de Dumnezeu și de Biserică

️ÎMBRĂCĂMINTE CUVINCIOASĂ

Prezentarea exterioară sa ne fie modestă și discretă

(1Tim 2:9, Efes 4:24).

Moise fiind cioban, a călătorit prin pustiu, peste câmpuri neasfaltate și a fost nevoit să poarte încălțăminte pentru protecția picioarelor. Biblia ne învață în Exod 3:5 că Dumnezeu I-a poruncit lui Moise: "Nu te apropia de locul acesta: scoate-ți încălțămintea din picioare căci locul pe care calci este sfânt....apoi vino!"

Ce semnificație are încălțămintea? Aici există o explicație mai profundă decât că Dumnezeu I-a poruncit lui Moise să respecte pământul sfânt. Ne putem imagina starea încălțămintei unui cioban - prăfuite și murdare. În esență, Dumnezeu spune lui Moise: " Nu te apropia de locul sfânt (Muntele lui Dumnezeu) până nu te dezbraci de mizeria din viața ta și lași în urmă ta, tot praful și murdăria al drumului străbătut până acum; după aceea răspunde-Mi chemării Mele, acordă-mi toată ascultarea, supunerea și respectul tău și doar atunci Îți voi da dreptul să pășești pe locul Meu cel sfânt." Din acel moment, Moise a umblat desculț! Asta este, la urma urmei, modul în care un slujitor vine înaintea Celui pe care îl slujeste.

Astăzi, Dumnezeu ne poruncește la fel: Să nu ne apropiem de locul Lui Cel Sfânt cât timp trăim ca lumea, ci să ne dezbracăm de toate lucrurile firești și pământești pe care le-am cules pe drumul vieții; să lăsăm în urmă poverile călătorii noastre din aceasta lume păcătoasă; să-I acordăm respect prin ascultare și supunerea noastra pe deplin și să pășim cu încredere și umilință în acesta călătorie cu Dumnezeu! Să ne ajute bunul Dumnezeu!

Ce fenomenală metodă folosește Dumnezeu sa-și făcă prezența și să-și arate minunea puterii Sale, printr-o flacăra de foc în mijlocul unui rug! Mai presus de aceasta, Dumnezeu dovedește prin acest "foc neconsumat" căci El trăiește pentru totdeauna ca o flacără care nu se stinge niciodată! Focul Lui arde pe vecie! Resursele Lui sânt inepuizabile! Puterea Lui nu obosește! El nu are nevoie de odihnă pentru ași recupera energie ci Domnul este un Dumnezeu îndurător și milostiv, îndelung răbdător și bogat în bunătate și în credincioșie (Psalmul 86:15). Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru noi și dorește ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă (2 Petru 3:9). "Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!"

(Psalmul 136:1) și ne iubește pentru totdeauna și a lungul veacurilor! Glorie Domnului!

Dumnezeu Îi demonstrează lui Moise prin acest foc mistuitor că cel ales pentru lucrarea Lui nu poate fi distrus. Romani 8:28 confirmă această promisiune a lui Dumnezeu: "toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sânt chemați după planul Său". Amin!

Biblia ne învață să-i acordăm respect lui Dumnezeu și prin ÎMBRĂCĂMINTEA noastră. Ioan 2:7 ne învață că Petru pescuia dezbrăcat, dar atunci când a auzit ca Domnul Isus a ajuns, el și-a pus haina pe el ca un semn de respect. Bisericile de azi promovează că poți pașii în locașul sfânt, Casa lui Dumnezeu, în prezența lui Dumnezeu, absolut oricum. Sânt păstori care acceptă orice fel de îmbrăcăminte în Biserica, doar să atragă mulțime. Pur și simplu, astăzi nu se mai dă respect lui Dumnezeu prin îmbrăcăminte! Defapt, cum putem să dăm respect lui Dumnezeu în Biserica când nu-I acordăm respect zi de zi!

Biblia ne învață în 1 Timotei 2:9 "că femeile trebuie să se roage îmbrăcate în chip cuvincios, cu rușine și sfială, nu cu împletituri de par, nici cu aur, nici cu mărgăritar, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sânt evlavioase." Multe femei dezbat acest verset și sânt convinse că această ținută este valabilă numai atunci când se roaga în Biserică. Greșit! Dumnezeu poruncește fiecăruia creștin care face parte din Biserica lui Hristos să trăiască o viață evlavioasa ori unde se află; în Biserică, la muncă, la școală, acasă, pe stradă, în aprozar...

Așa dar, să fi îmbrăcat cuvincios în prezența specială a lui Dumnezeu este semn de respect pentru Domnul. Ce înseamnă "îmbrăcăminte cuvincioasă"? NE-EXTRAVAGANT! Adică, să nu ieși în evidență cu ajutorul hainelor sau frizurii. Dacă tot vrem să ieșim în evidență cu ceva, sa ieșim în evidență cu cât slujim pe Domnul! AMIN!

Când Dumnezeu ia spus lui Moise că pământul pe care el calcă este sfânt, el nu a priceput de ce, dar Dumnezeu la înștiințat că din pricină prezenței Lui, acel pământ este sfânt. Casa Domnului - Biserica Domnului este locașul sfânt unde Dumnezeu este prezent! Toți vrem case frumoase ca atunci când trece cineva pe lângă ea s-o poată complimenta! Dar când vorbim de Casa lui Dumnezeu, oare care este atitudinea noastră? Atitudinea noastră de clădirea lui Dumnezeu arată respect fata de El sau lipsă de respect pentru Dumnezeu?

Este datoria noastră să atragem suflete pentru Domnul spre acest locaș. Atunci când un străin trece pe lângă Biserica lui Hristos ce vede? Comportamentul, îmbrăcămintea, atitudinea și felul în care slujim trebuie să dovedească că sântem copii lui Dumnezeu și Îi dăm respect Lui. Să nu uităm, că Biserica nu este clădirea păstorului, nici a comitetului și nici acelor ce a construit-o, ci îi aparține lui Dumnezeu. Biblia spune clar : "BISERICA LUI DUMNEZEU!" Așa dar, noi putem să-I dăm respect lui Dumnezeu prin atitudinea noastră față de Biserică.

Mai putem arată respect lui Dumnezeu prin felul în care folosim numele Domnului. Când și cum folosim noi numele Domnului? Folosim numele Domnului doar atunci când Îl sluijim în Biserică, în rugăciune și în mărturisire SAU și blestemăm numele Domnului atunci când ne lovim putin, când ne mirăm de ceva și când sântem nervoși? Exod 20:7 spune clar: "Să nu luăm în deșert numele Domnului", adică să nu folosim numele lui Dumnezeu într-un context nepotrivit pentru că este un semn de lipsă de respect pentru Dumnezeu, și Dumnezeu ne ordonează respect!

3.) DRAGOSTEA

Al treilea lucru ce vrea Dumnezeu de la noi este dragostea noastră. Dumnezeu este dragoste și a demonstrat dragostea Lui față de noi prin sacrificiul pe care L-a facut pentru noi. Atât de mult ne iubește Dumnezeu, încât a dat pe singurul Lui Fiu să moara în locul nostru (Ioan 3:16). Nu există mai mare dragostea ca aceasta!

In Exod 2: 23-25 Dumnezeu își arată din nou dragostea ce o are față de poporul Lui, copii lui Israel, pentru că "atunci când gemeau din pricina robiei aspre și scoteau strigăte deznădăjduite, Dumnezeu a văzut durerea lor, a cunoscut și a auzit strigătele lor, deacea Moise a fost trimis în Egipt să-i scoată din suferință și au fost duși în țară pregătită de Dumnezeu under a curs lapte și miere" (Exos 3:17). Cum Dumnezeu a trimis pe Domnul Isus pentru noi din pricina că ne-a iubit, tot asa, Dumnezeu a trimis pe Moise pentru poporul Lui iubit! O, de l-am iubi pe Dumnezeu așa cum ne iubește El pe noi! Doamne, ajută-ne să Te iubim cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată puterea și cu tot cugetul nostru și pe aproapele nostru ca pe noi însuși (Luca 10:27)!

Noi ce iubim cel mai mult în viața aceasta? Soțul, soția, copii, mama, casa, mașina, bani..? Matei 10:37 ne învață că cine nu iubește pe Domnul mai mult ca orice, nu este vrednic de El. Sinceri să răspunde-mi la această întrebare: "Noi Îl iubim pe Dumnezeu mai mult ca orice pe lumea aceasta?" Cea mai mare poruncă a lui Dumnezeu este să-L iubim pe El cu toată inima, cu tot sufletul și cu tot cugetul nostru (Matei 22:37). Noi Îl iubim în acest fel? Doamne ajută-ne!

Stilul nostru de viață dovedește cât de mult iubim pe Dumnezeu și este tragic că cei mai mulți nu-L iubesc pe Dumnezeu chiar deloc, sau mai bine zis: majoritatea lumii Îl urăsc pe Dumnezeu! Dumnezeu este împotriva celor care L-au iubit vreodată și au părăsit dragostea dintâi (Apoc 2:4) pentru că este un Dumnezeu jelos (Exod 34:14) și ne vrea numai pentru El, deacea așteaptă să-L iubim pe El mai mult ca orice. Să ne ajute bunul Dumnezeu!

Dacă l-am iubi pe Dumnezeu mai mult decât orice pe lumea aceasta, n-ar mai fi certuri în familie, n-am mai păcatui, ne-am iubi aproapele și nu ne-ar mai fi frică de moarte. Dumnezeu așteaptă dragostea noastră! Dumnezeu vrea să-L iubim pe el mai mult ca orice. O, Doamne, umple-ne de dragostea Ta să Te iubim pe Tine mai mult decat orice, mai mult decât lucrurile pe care le avem de la Tine! Tu să fi prioritatea noastră Doamne! Leagă-ne Doamne inima de Tine și nu de lucrurile trecătoare!

4.) ASCULTARE

Ultimul lucru ce vrea Dumnezeu de la noi, este să fim ascultători de El. Dumnezeu nu dorește succesul nostru, Dumnezeu ne vrea pe noi! Dumnezeu nu pretinde realizările noastre ci în mod obligatoriu pretinde ascultarea noastră. Biblia ne învață că ascultarea de Dumnezeu și păzirea Cuvântului Său are mai multă valoare în ochii Lui ca sacrificiile noastre. Noi sântem chemați să umblăm în pașii lui Isus Hristos. Ca să putem face lucrul acesta noi trebuie să ne lepădăm de sine, să ne luăm crucea, să Îl urmăm (Matei 16:24‭-‬26) și să fim ascultători de El până la moarte.

Dumnezeu i-a vorbit lui Moise ce așteptări avea de la el, dar răspunsul lui Moise a dovedit neascultare și neîncredere în Dumnezeu. Să citim cu atenție acest dialog între Dumnezeu și Moise (Exod 3: 10-22, 4:1-18).

✝️DUMNEZEU

➡️MOISE

✝️Vino Moise, ASCULTĂ-MĂ. Du-te în locul unde te trimit Eu și împlinește lucrarea Mea.

➡️ Scuză-mă Doamne, dar eu nu cred că Te-ai gândit bine. Eu nu sânt potrivit pentru această lucrare.

✝️Moise, ASCULTĂ-MĂ și nu te opune chemării Mele. Tu ești ești cel mai potrivit pentru lucrare Mea.

➡️ Doamne, cine sânt eu să mă duc acolo? Eu sânt un nimenea în drum, nu cunosc multe, sânt slăbit, am defectele me.

✝️Nu contează ce părere ai tu despre tine Moise, doar ASCULTĂ-MĂ și Eu voi lucra prin tine.

➡️ Mie frică Doamne! Dacă nu pot duce lucrarea până la sfârșit, mă fac numai de rușine?

✝️Nu ai de ce să-ți fie frică, pentru că Eu, Dumnezeul tău, acest Foc Mistuitor, voi fi negreșit cu tine și nimeni nu poate sta împotriva ta, doar ÎNCREDE-TE în Mine!

➡️ Biiiine Doamne, dar dacă mă întreabă de Tine și cine ești, ce le voi răspunde?

✝️Lasă Moise ca te învăț Eu ce să le vorbești doar ASCULTĂ-MĂ cu atenție și ÎNCREDE-TE în Mine! (Dumnezeu Îi înșiră expectațiile și tot ce trebui să vorbească lui Faraon).

➡️ Vai Doamne, nicidecum n-au să mă creadă și n-o să m-asculte.

✝️Văd ca te îndoiești de Mine și de puterea Mea, Moise. Ești ca Toma necredinciosul, trebuie să-ți demonstrez Cine sânt? (Dumnezeu face aceleași semne și minuni înaintea lui Moise pe care el va face înaintea lui Faraon).

➡️ Hmmm, nu știu Doamne! Vezi că eu nu sânt un om cu vorbire ușoară, cam amestec cuvintele, sânt un bâlbâit.

✝️Nu-i nici o problema Moise, Eu sânt Cel care ți-am dat gură, și tot Eu ți-am făcut limba stâlcita, deacea Eu voi fi cu gura ta și te voi învăța să vorbești, doar ÎNCREDE-TE în Mine! Eu sânt în control de absolut toate lucrurile.

➡️ Ah, Doamne, trimite pe cine vrei să trimiți. Eu tot cu părerea sânt să trimiți pe altcineva.

✝️Gata, Moise! M-am săturat de scuzele tale. Neascultarea ta și neîncrederea ta în Mine Ma înfurie! Știu că fratele tău, Aaron este acolo și vorbește ușor așa că el va veni înaintea ta și veți merge împreună. Eu vă voi învață pe amândoi ce veți avea de făcut: Aaron va vorbi poporului și tu vei face semne cu toiagul! Acuma, ASCULTĂ-MĂ, ÎNCREDE-TE în mine, și vino după Mine!

➡️ Bine Doamne, hai că vin!

Oare, am răspuns noi vreodată astfel lui Dumnezeu? Chiar avem tupeu să-L tragem pe Dumnezeu la răspundere? Oare avem și noi o părere chiar așa de mică despre Dumnezeu încât nu ne încredem în El? Oare de multe ori ne împotrivim și noi lucrării lui Dumnezeu?

Să avem foarte mare grijă când Dumnezeu ne spune să facem un lucru, orice ar fi, oricât de mic sau mare, oricât de ciudat ar părea, chiar și imposibil de înțeles, noi trebuie să ascultăm si să acceptăm voia Lui Dumnezeu pentru că El este suveran și în control. Cine se opune voiei lui Dumnezeu, pune la îndoială judecata lui Dumnezeu!

Dumnezeu ordonează a noastră atenție, ascultare, încrederea pe deplin în El și planul Său, respectul și dragostea. Acuma rămâne doar să împlinim tot ce ne cere Dumnezeu! Amin! Doamne, Te rugăm ajută-ne!

Îți mulțumesc Tată pentru Fiul Tău, Domn și Mântuitor, Isus Hristos! Îți mulțumesc pentru jertfa Lui la Golgota! Îți mulțumesc pentru Duhul Tău cel Sfânt, Mângăietoiirul și Tovarășul nostru! Îți mulțumesc pentru Cuvântul Tău care este Calea, Adevărul și Viața. Ajută-ne Dumnezeul nostru să fim mai atenți la Tine; să-Ți acordăm respectul care ordonezi și care meriți numai Tu; să Te iubim mai mult ca orice în această lume, să Te ascultăm în toate și să acceptam voia Ta în viața noastră. Dar cel mai important, să împlinim Cuvantul Tău, să trăim viața pocăinței smeriți, tremurând la Cuvântul Tău, în ascultare și prin credință în Tine! Facă-se voia Ta, Tatăl Ceresc, în numele Domnului Isus Hristos... Amin!!