Fratele Ionescu (nume fictiv) este numit să transmită audienței un „mesaj din partea Domnului”.

Aranjat la „4 ace” cum îi stă bine unui evanghelist din generația noastră, fratele predicator pășește în față și își începe discursul după modelul european:

„Să ne ridicăm pe picioare pentru a da cinste Cuvântului lui Dumnezeu”. Toată mulțimea se ridică, ascultă citirea textului, după care vine îndemnul: „Vă rog ocupați loc”.

După acest exercițiu de gimnastică pentru trup dar care n-are nici o legătură cu sufletul, în mintea ascultătorului de rând rămâne întipărită ideea că ridicându-se pe picioare Cuvântul lui Dumnezeu a avut parte de o „cinstire deosebită”. Numai că pe parcursul predicii fratele Ionescu mai citește de 20 de ori din Sfânta Scriptură dar publicul ascultă din poziția „așezat”. Să fie aceasta o necinstire a Cuvântului?

Una din avertizările de care avem parte în „călătoria” noastră spre „patria cerească ” spune în felul următor: „Nu vă înșelați singuri”.

Adevărata cinstire nu constă în exerciții de înviorare, ci atunci când Cuvântul este primit ca din partea lui Dumnezeu și este respectat printr-o aplicație practică.

Adevărata cinstire este asociată totdeauna  cu „teama sfântă”.

Iată ce citim în Maleahi 3/16b:

„...o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul și cinstesc Numele Lui”.

Da. Pentru că Dumnezeu este „Tată” el pretinde să fie respectat cum un fiu cinstește pe tatăl său pământesc. Însă motivat de necinstirea în care s-a ajuns El întreabă:

„Unde este cinstea care mi se cuvine”? (Mal.1/6)

Pavel îndeamnă și el: „Cui datorați cinstea dații cinstea” (Rom.13/7b) Chiar suntem îndemnați să-i cinstim (respectăm) pe toți oamenii. (conf. 1Petru 2/17) Dar când este vorba de slujire publică, toată „cinstea” trebuie dată numai și numai lui Dumnezeu.

(Biserica din Beiuș își aplaudă idolul încât ți se pare că te găsești la un spectacol și nu la o slujbă duhovnicească... Veneratului îi place această atmosferă când slava oamenilor coboară peste el, plutește în aer și-i totul numai un zâmbet...  Dar oare în Biblia dumnealui nu scrie că Dumnezeu nu-și împarte slava cu nimeni și nici nu o dă „idolilor” ???

 Nu oricine îl poate cinsti pe Dumnezeu... Ci numai oamenii cinstiți, la rândul lor pot să cinstească...

Dumnezeu a deplâns starea în care a ajuns evreii cât și omenirea din vremurile noastre:

„Norodul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima este departe de Mine”

Cinstea este una dintre cele mai frumoase virtuții care ar trebui să-l caracterizeze pe fiecare om...

Cu cât oamenii vor fi mai cinstiți, cinstea se va răsfrânge asupra Creatorului lor. Însă cu cât creștinii vor persista în „necinstire”, Dumnezeu va fi afectat în mod negativ conform Romani 2/24:

„ Căci din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu printre neamuri...”

De aceia Pavel scrie lui Tit: „Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste...”

Înțeleg de aici că cinstea nu se cerșește, ci se dobândește.

Dacă ți-ai pierdut cinstea este dificil dacă nu cumva imposibil de recuperat.

Împăratul Saul după ce a păcătuit l-a rugat pe Samuel: „Cinstește-mă în fața poporului”

Pierderea cinstei este exact ce spunea Domnul Isus: Dacă sarea își pierde gustul, cum își va mai putea căpăta puterea de a săra?

Așa că atenție la această „podoabă” care ar trebui să ne însoțească pe fiecare din noi și care este cinstea. Cu ea și doar numai cu ea, vei putea să-L cinstești pe Dumnezeu.

Așadar cinstire nu înseamnă o simplă ridicare pe picioare când se citește Cuvântul lui Dumnezeu.

Cinstire înseamnă respectul care se dă Cuvântului prin aplicare practică.

Și aceasta numai un om cinstit o poate face.

Fii și tu unul din ei...