„Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate” (Proverbe 18:24)

     Cine sunt adevărații tăi prieteni? Oprește-te și gândește-te o clipă la asta. Câți dintre cei pe care îi consideri prieteni țin cu adevărat la tine? Câți te încurajează în viziunile și visele tale și câți dintre ei îți sunt aproape când te izbești de un zid? Dacă suntem cinstiți, majoritatea dintre noi trebuie să recunoaștem că un număr semnificativ de așa-ziși prieteni și asociați nu ne stau alături la nevoie. În realitate, mulți dintre cei cu care ne petrecem timpul ne irosesc timpul, ne fură energia și ne năruie visele. În Vechiul Testament, David și Ionatan au fost gata să-și dea viața unul pentru celălalt. Iar Rut i-a spus soacrei ei, Naomi: „Încotro vei merge tu voi merge şi eu” (Rut 1:16). Ai asemenea prieteni? Dacă nu, petrece-ți timpul cultivând relații cu cei cărora le pasă cu adevărat de tine; cu persoane care nu se simt amenințate de succesul tău și care vor să te vadă reușind. Păstrează astfel de prietenii, dar petrece timp serios cu oameni maturi spiritual care cred în tine și care doresc să-ți atingi potențialul dat de Dumnezeu. Romanciera Elizabeth Jane Howard a spus: „Numește-o comunitate, legătură frățească, grupare sau familie. Oricum ai numi-o, oricine ai fi, ai nevoie de ea.” Iată un principiu sigur referitor la cultivarea unei prietenii strânse: Tot ceea ce dorești în propria ta viață trebuie mai întâi să le dăruiești celorlalți. Dacă îți dorești prieteni adevărați, trebuie să fii un prieten adevărat. Dacă îți dorești un seceriș bogat cu binecuvântări în viața ta, aruncă sămânța binecuvântării în viețile altora.