„Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni.” (Proverbe 4:19)

     Biblia spune: „Cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei. Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni.” (v. 18-19). În 1966, Dr. Joseph Fletcher a publicat o carte care a devenit best seller. Cartea se numește „Etica situației.” În ea autorul spune că dragostea este singurul standard pentru deosebirea binelui de rău. Consecința a fost haosul etic. De ce? Pentru că ne permite să ne stabilim propriile standarde, care s-au schimbat de la o situație la alta. Și pentru a înrăutăți și mai mult lucrurile, face parte din firea noastră să fim indulgenți cu noi înșine, să ne judecăm potrivit intențiilor noastre în timp ce pentru ceilalți aplicăm standarde mai înalte și îi judecăm pe baza faptelor lor. De exemplu, cineva care înșeală statul în privința taxelor sau fură provizii de la locul de muncă, se așteaptă la onestitate din partea companiei la care cumpără acțiuni și de la clienții de afaceri cu care lucrează. Asta se numește standard dublu.  E ușor să fim dezgustați de persoane care nu trec testul de etică – mai ales când ne-au greșit. Dar e mult mai greu să luăm decizii etice în propriile noastre vieți. Să înțelegem un lucru: Când comportamentul tău este la marginea eticii, invariabil vei cădea dincolo de acea margine! Se poate să-i păcălești pe oameni o vreme, dar faptele tale te prind totdeauna în laț. La fel cum cineva pare să profite temporar de necinste, a fi cinstit pare uneori o propunere necâștigătoare. Dar atât plăcerea ta cât și beneficiul tău vor fi pe termen scurt pentru că în ultimă instanță vom sta cu toții la judecată înaintea lui Dumnezeu – și cum vei arăta atunci? Așa că, „dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”