POVESTI DE VIATA

“La un dineu se afla  printre musafiri şi un ateu – om rău, lipsit de credinţă – care l-a întrebat la un moment dat pe un creştin de alături:

- De unde ştii tu că Dumnezeu te-a iertat pentru păcatele tale sau că îţi ascultă rugăciunile, când de fapt nu vezi nimic din toate acestea?

- Dar tu, îl întrebă la rândul său creştinul, de unde ştii dacă este zahăr în ceaiul pe care tocmai îl bei ?

- Cum de unde? Simt gustul zahărului.

- Deci ştii că este zahăr în ceaiul tău, chiar dacă nu-l vezi. Vezi tu, tot aşa simt şi eu dragostea lui Dumnezeu în inima mea. Sufletul meu îngreunat de păcate se simte izbăvit prin puterea Sfântului Duh, prin Cuvantul Sau, prin marturisire, iar  rugăciunile îmi înalţă sufletul ce nu-şi găseşte liniştea decât la Dumnezeu.

Dragostea nu o vezi cu ochii trupului, ci cu ochii sufletului”.

“Când am ajuns la iubire, am ajuns la Dumnezeu...”