„Oricine … se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu” (Luca 9:62)

     Domnul Isus a căutat oameni pregătiți pentru a face mai mult decât a crede în El – El a vrut oameni dispuși să-L urmeze. Începutul lucrării Sale a fost marcat de oameni precum Andrei, Petru, Filip și Natanael (vezi Ioan 1:35-52); oameni dispuși să lase în urmă ceea ce erau și ceea ce aveau pentru a-L urma pe El. Domnul Isus i-a chemat pe oameni la un angajament radical. Când „a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, … le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze” (Marcu 8:34). Fără jumătăți de măsură, ci cu dorința de a-L urma neîncetat. Credința în Isus te va duce în cer, dar nimic altceva, în afară de trăirea cu El zi de zi, nu te va face folositor pentru Împărăția Lui de pe pământ. Trei persoane diferite i-au spus lui Isus: „Doamne, Te voi urma” (vezi Luca 9:57-61), însă nu au fost gata să renunțe la vechile lor priorități (vezi v. 62). Domnul Isus a răspuns prin această metaforă de mare putere: „Oricine … se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu”. Să-L urmezi pe Isus înseamnă că tot ce ai lăsat în urmă rămâne în urmă – prietenii vechi, atașamente vechi, moduri de viață vechi. Nu poți face brazda dreaptă a uceniciei dacă te uiți în urmă, spre trecut. Nu lăsa ca atracția gravitațională a vechilor eșecuri, vinovății, temeri, rușini, trădări, pierderi, abuzuri, respingeri, resentimente și neiertări să-ți ruineze viitorul. Pune piciorul în prag și alătură-te celor dispuși să-L „urmeze pe Miel oriunde merge El” (Apocalipsa 14:4).