"Lipsește bucuria…"

În lume lipsește bucuria. Strada seamănă tot mai mult cu un front de război. Țipătele și claxoanele reprezintă muzica de fond. Furia și pumnii încleștați au gonit zâmbetele și îmbrățișările.

Și în familii lipsește bucuria. Bucuria noastră constă în cumpărarea și acumularea lucrurilor noi, nu în oferirea lor celor lipsiți.

Și la nunți lipsește bucuria. Sau dacă e prezentă, este condiționată de numărul nuntașilor și grosimea plicurilor.

Și în Biserică lipsește bucuria. Dumnezeu locuiește în mijlocul laudelor, dar tot ce-i oferim este un serviciu de priveghi fără mort. Lucrurile care ar trebui să le facem cu bucurie (cântarea, rugăciunea și colecta) au devenit o corvoadă care ne apasă grumazul. Credincioșii nu mai sunt entuziasmați de prezența Domnului, ci de muzică și glume.

Lipsa bucuriei este rezultatului zidului pe care l-am înălțat între noi și fața zâmbitoare a Tatălui ceresc - păcatul. E întuneric și rece în inima noastră pentru că stăm la umbra zidului în loc să cerem sângelui lui Hristos să-l topească. Viața în Hristos nu e închisoarea pe care am înălțat-o prin faptele noastre murdare. Viața în Hristos e bucurie!

Când străbat credincioșii Valea Plângerii o transformă într-un loc plin de izvoarele bucuriei. Dumnezeu a promis că într-o zi va transforma această vale în Paradis. El va face toate lucrurile noi!