„Mâna celor harnici îmbogăţeşte” (Proverbe 10:4)

     Nu presupune niciodată că instrucțiunile tale sunt înțelese clar și că vor fi duse la îndeplinire. Biblia spune: „Mâna celor harnici îmbogăţeşte”, iar cuvântul harnic înseamnă să acorzi atenție sporită detaliilor. Când dai cuiva instrucțiuni, verifică pentru a fi sigur că acea persoană a luat aminte. Dacă nu, ar trebui să-ți faci griji. Cei cu puțină carte și cei superficiali au tendința de a se baza pe memoria lor în orice lucru, dar cel mai scurt creion este totuși mai bun decât cea mai bună memorie. Când cineva crede că ceea ce spui nu e atât de important încât să-și ia notițe, acea persoană îți transmite un semnal. Chiar dacă intențiile sale sunt bune, în graba lui și în încrederea exagerată în sine însuși, instrucțiunile tale pot fi uitate cu ușurință. Cei ce duc lucrurile la capăt pun întotdeauna întrebări suplimentare despre ceea ce au de făcut și despre instrucțiunile primite. De exemplu, când spui cuiva să dea telefon pentru a rezolva o anumită problemă, acea persoană ar trebui să te întrebe automat: a) Există un termen limită pentru asta? b) Când ai nevoie de un raport privind rezultatele acestui telefon? c) Mai există și alte informații pe care trebuie să le știu? Dacă aceste întrebări nu sunt puse, probabil acea persoană nu-și prea ia în serios sarcina primită. Când cineva îți spune: „voi încerca s-o fac”, este un semnal de alarmă, pentru că în majoritatea cazurilor n-o va face. Cuvântul „a încerca” dezvăluie deseori o hotărâre pe jumătate. Dă instrucțiuni unei persoane anume – nu la două odată. Consemnează data în care ai dat instrucțiunile și data în care ai nevoie de un raport. Cu alte cuvinte, dă instrucțiuni numai persoanei calificate să le primească și să le pună în practică. Acest lucru este benefic chiar și în lucrarea de slujire din biserică.