„Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 10:4)

     Până la un moment dat Evanghelia a fost predicată exclusiv iudeilor. Toate acestea aveau să se schimbe: „Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el, şi i-a zis: „Cornelie!” Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a înfricoşat, şi a răspuns: „Ce este, Doamne?” Şi îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele. Trimite acum nişte oameni la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru” (v. 3-5). Ca urmare a rugăciunilor și a generozității lui Corneliu, el a devenit primul păgân care a auzit Evanghelia și care a fost mântuit. Ce răsplată! Dumnezeu aude cuvintele pe care le spui altora atunci când suferă. El vede dăruirea și jertfa ta atunci când ți le permiți cel mai puțin. Când faci lucrurile acestea, pregătești calea ca Dumnezeu să te ajute. El strânge acolo sus tot ce ai făcut, ca atunci când tu te găsești la vreme de nevoie să ai de unde să primești ajutor. O doamnă se ruga să poată deschide un cabinet de îngrijire pentru animale, dar nu-și putea permite să-și facă reclamă. Așa că s-a dus la adăpostul de animale și s-a oferit voluntar să le perieze pentru ca acestea să aibă șanse mai mari să fie adoptate. În mod interesant, cu cât muncea mai mult voluntar, cu atât mai bine mergea afacerea ei, căci vestea s-a răspândit din gură în gură, până a ajuns să aibă mai mulți clienți decât putea duce. Tu spui: „Asta înseamnă că dacă nu-i ajut pe alții Dumnezeu nu mă va ajuta?” Dar dragostea lui Dumnezeu este necondiționată și când spui nu unei oportunități de a dărui, ratezi oportunitatea de a primi. Principiul reciprocității e simplu: Când ești generos cu alții, Dumnezeu promite că va fi generos cu tine (vezi 2 Corinteni 9:6-8).