Eşti singurul din Universul acesta Isus, căruia îi aparţin şi pentru care trăiesc. Pe care Îl iubesc, mai mult decât orice, oricine şi chiar viaţa mea. M-am dăruit cu totul Ţie Prinţul meu! M-ai iubit atăt de mult, atunci când eu eram în păcatele mele şi mereu îmi şoptea-I “te iubesc” şi cu cât venea-I spre mine eu mă îndepărtam, nu că nu te vroiam, dar nu te cunoşteam, nu-ţi cunoşteam glasul dintre alte glasuri şi eram comfuză în a mă raporta la Tine. Îmi era frică că mă vei pedepsi când greşam, ştiam că TU eşti prea sfânt ca să priveşti la mine, cănd mereu gafam în viaţă. Umblam după perfecţiunea mea, care nu puteam să o ating. Mă retrăgeam în singurătate şi plângeam, simţeam lipsa de cineva cu care să pot să relaţionez şi să fiu împlinită. Şi găseam asta în Tine, acolo în cămăruţa mea, doar TU şi cu mine. Acolo cu faţa la pământ simţeam eliberarea după care tângeam din toată inima mea. Însă era puţin, timpul mi se împotrivea, şi grijile şi greutăţile mă copleşeau. Şi nu ştia nimeni asta decât Tu şi cu mine. Au fost ani de zile aceasta părtăşie cu Tine, în singurătate. Atunci mi-ai făcut o promisiune şi mi-ai descoperit ce era cu mine. Vedea-I duhuri de boală care mă împresurau şi promisiunea era că TU o să mă vindeci şi oricine va vedea asta, va zice “Domnul a vindecat-o, că o iubeşte”. S-a înrădăcinat acolo în mine această promisiune şi după ani de zile de trudă şi boală care m-a cuprins în tot trupul meu, a sosit ziua promisă de IUBIUTUL meu şi EL mi-a spus “Te-am vindecat la cruce, în rănile Mele! ” Atunci m-a cuprins dragostea Ta şi am crezut acest adevăr, care m-a eliberat de toate legăturile mele de boli de legături cu care mă luptam să scap, de tot ce nu era din Tine, TU m-ai scăpat. Am fost o femeie liberă şi prindeam în inima mea Cuvântul ca pe o apă care mă răcorea şi mă creştea. Cuvântul Tău este pasiunea vieţi mele. M-am îndrăgostit de Tine şi Cuvântul Tău. Nu mai rezist fără El. Fiecare clipă a vieţi mele este plină de Cuvântul Tău. Nu vreau nimic altceva. Iubesc fraţi şi surorile, iubesc să slujesc, iubesc să vorbesc despre Tine, iubesc să ascult sfaturile celor care ne învaţă, dar nu rezist să stau nicăieri, parcă mă trage dragostea Ta cu funia spre Tine. Când ajung în prezenţa Ta, Tu şi cu mine, sunt împlinită, sunt în adevăr fericită şi ce doresc este că vreau mai mult din Tine, fiindcă ştiu că eşti mai mult. Doamne vreau mai mult din Tine, vreau mai mult să Te cunosc şi ceea ce acum cer, este să pricep bogăţia moşteniri Tale în mine şi nemărginita putere a lucrări Tale, pe care ai desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-ai înviat din morţi şi L-ai aşezat cu Tine în locurile cereşti, iar acest lucru vreau să-l mănânc şi să-l pricep, ca să-l pot spune şi altora cât este de mare adevăr şi cum eliberează şi schimbă şi creşte omul din lăuntru, tot mai mult în asemănare cu Tine Tată, cu Domnul Isus şi cu Duhul Sfânt. Sunt fericită că m-ai apucat şi m-ai dus într-o nouă aventură cu Tine. Văd f. bine acest lucru şi-l recunosc  în viaţa mea. Sunt cu totul o nouă fiinţă, după cum primesc creşterea şi în sufletul şi trupul meu. Mulţumesc Isus că duhul meu a fost făcut desăvârşit după cum va fi toată veşnicia. Sufletul şi trupul meu a fost câştigate şi ele la cruce, dar tereitoriul am să-l iau eu în stăpânire, pas cu pas şi-l voi lua, pentru că biruinţa mi-ai câştigat-o Tu. Eu intru în moştenirea Ta. Te iubesc  cu toată puterea şi inima mea Dumnezeule. Amin!