Suntem în călătorie. Călătorim spre o destinație precisă.

Folosindu-ne de darul înțelepciunii ne putem verifica dacă suntem sau nu pe calea cea bună.

În tinerețe Solomon a scris cartea „Proverbe” în care menționa printre altele:

„Multe căi se par omului bune dar la urmă duc la moarte” (Proverbe 16/25) La sfârșitul călătoriei sale el scrie cartea „Eclesiastul” în care aflăm despre rezultatul alergării lui: „deșertăciune și goană după vânt”. O călătorie eșuată și o destinație greșită (1Împ. 11/4)

Regula rămâne valabilă: „Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui”

Mulți creștini încep cu „duhul” și sfârșesc cu „firea”, așa că autorul epistolei către evrei îndeamnă și el: „Aduceți-vă aminte de mai marii voștri care v-au vestit Cuvântul, uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul lor de viețuire, și urmați-le credința. ” 

Mulți oameni pornesc dimineața în călătorie cu bucurie și sfârșesc la reanimare sau mai grav la morgă. Oare tot așa să fie și pe plan spiritual?

Călătoria celor doi oameni din grădina Edenului a început foarte frumos, dar pe parcurs ei n-au mai ținut cont de instrucțiunile ghidului. . . Mai târziu când Dumnezeu a făcut „starea națiunii” rezultatul a ieșit deosebit de critic: „Pământul era stricat pentru că orice făptură își stricase calea pe pământ. ” (Genesa 6/11)

Firește vorbind nimeni nu agreează o călătorie pe un drum stricat. Nu știu dacă așa stau lucrurile și pe plan spiritual.

Cu siguranță că înaintarea pe un astfel de drum este deosebit de dificilă. În aceste condiții Dumnezeu a promis o cale nouă. Ea a fost numită „Calea cea sfântă” cu acces liber dar și multe restricții. În Isaia cap. 35/8 citim despre ea:

„Acolo se va croi o cale, un drum care se va numi Calea cea sfântă. Niciun om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinți. Cei ce vor merge pe ea, chiar și cei fără minte nu vor putea să rătăcească. Pe calea aceasta nu va fi niciun leu și nicio fiară sălbatică nu va apuca pe ea, nici nu va fi întâlnită pe ea, ci cei răscumpărați vor umbla pe ea. ”

Ioan Botezătorul trimis să pregătească „terenul” a făcut apel la voința tuturor:

„Pregătiți calea Domnului, neteziți-i cărările. Orice vale va fi astupată, orice munte și orice deal va fi prefăcut în loc neted. Căile strâmbe vor fi îndreptate și drumurile zgrunțuroase vor fi netezite. ” (Luca 3/4, 5)

Însă calea aceasta nu era cunoscută. Nici chiar ucenicii Domnului Isus nu știau de ea așa că Toma a fost nevoit să întrebe: „Doamne nu știm unde te duci, cum am ști calea într-acolo? ”

Răspunsul a fost surprinzător: „Eu sunt Calea, adevărul și viața”

Ne așteptam ca această cale nouă și vie deschisă prin perdeaua lăuntrică, adică trupul Său să fie supraaglomerată. Dar nu. . . Oamenii au refuzat să meargă pe ea deoarece era prea îngustă și au preferat să meargă pe calea cea lată chiar dacă în final ea duce la pierzare.

Există pericolul de a trece de pe calea îngustă pe cea largă deoarece ea este atrăgătoare și captivantă.

Calea îngustă nu este presărată cu flori ci dimpotrivă cu lacrimi. Refrenul cântecului spune:

      /Nu sunt numai flori pe cale/

      /Sunt și lacrimi amare/. . .

      /Când trecem prin încercări/.

Găsindu-ne la sfârșit de an, avem posibilitatea să ne rugăm ca și împăratul David:

„Doamne cercetează-mi inima și- cunoaște-mi gândurile. Vezi dacă sunt pe o cale rea și du-mă pe calea veșniciei. ” Apostolul Petru are și el un mesaj special pentru cei care în anul 2018 se găsesc în călătorie pe „calea vieții”:

„Preaiubiților, vă sfătuiesc ca pe niște străini și călători să vă feriți de poftele firii pământești care se războiesc cu sufletul. ”

Chiar dacă suntem pe „calea vieții” atenție la „porțiunile de drum lunecoase”. Drumul este cu sens unic. Respectă angajamentul că nu te vei abate nici la stânga nici la dreapta, ca să nu mai vorbim de întoarcere. Respectă instrucțiunile ghidului și vei avea parte de o călătorie binecuvântată.

Tuturor celor ce în anul 2018 se găsesc în călătorie pe calea vieții le doresc:

Călătorie plăcută!