„Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi… iertaţi-vă unul pe altul.” (Coloseni 3:13)

     Pentru mulți dintre noi, Crăciunul nu aduce bucurie, ci depresie. În unele cazuri, lucrul acesta se întâmplă pentru că familiile sunt fracturate de divorț, iar amintirile sunt dureroase. În cartea lor: „Niciuna din aceste boli”, S.I. McMillen și David Stern au zugrăvit răul pe care ni-l facem singuri atunci când nu ne place de cineva sau când refuzăm să iertăm o persoană. Scriu ei la un moment dat: „În clipa în care încep să urăsc pe cineva, devin sclavul acelei persoane. Îmi controlează gândurile. Îmi controlează sentimentele. Îmi controlează până și visele. Hormonii de stres circulă constant în fluxul sanguin și îmi epuizează trupul. Și cei pe care îi am eu mă hăituiesc asemenea unor dulăi, oriunde merg.” Când familia ta se strânge laolaltă cu ocazia Crăciunului, poate vine și o persoană de care nu-ți place și pe care nu ai iertat-o. Într-o astfel de ocazie, adu-ți aminte că Domnul Isus a venit în lume pentru a-i iubi pe cei răi și pentru a-i ierta pe cei ce nu merită. Cuvântul „har” înseamnă și „o favoare necâștigată, nemeritată.” Hristos va face ca mânia să fugă din inima ta, dacă Îl lași. Dacă nu ești nerăbdător să te întâlnești cu o persoană anume din familia ta la acest Crăciun, înalță această rugăciune: „Doamne, mărturisesc faptul că nu îmi place să fiu în preajma acelei persoane și că mă indispune prezența ei… Ajută-mă să iert și să dau dovadă de har. Lasă ca dragostea Domnului Isus să curgă prin mine la acest Crăciun. În numele lui Hristos mă rog. Amin.” Tu spui: „Nu merită să fie iertat(ă).” Da, dar nici tu nu ai meritat dragostea și iertarea lui Dumnezeu. Domnul Isus a zis: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc… Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.” (Luca 6:27-28, 31). Acesta este sensul adevărat al Crăciunului!