„Chiar suferinţele mele erau spre mântuirea mea; Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii” (Isaia 38:17)

     La nouăzeci și doi de ani, Jenny încă își amintea că sora ei a refuzat să-i cumpere o pereche de pantofi, cu cincizeci de ani în urmă! În toți acești ani, ea a fost „plină de fiere amară” după cum spune Biblia (Faptele Apostolilor 8:23). Anne Peterson spune: „Ofensa ni se cuibărește în inimă. O retrăim în mod repetat, creând șanțuri care nu se mai pot astupa mai târziu. Amărăciunea ne determină să ne adâncim în resentiment. Considerăm că ofensa a fost intenționată, iar ofensatorul – plin de dorința de a răni. În timp ce ne căutăm motive, reale sau imaginare, să ne supărăm pe acea persoană, dăm naștere unui alt strat de amărăciune… care însă, ca o minge pe care încercăm s-o scufundăm în apă, țâșnește la suprafață, stropindu-i pe toți.” Biblia spune: „Luaţi seama bine… ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.” (Evrei 12:15). Așadar, ține minte: 1) Iertarea nu este opțională. „Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii” (Romani 12:18). Poate nu va fi posibil să trăiești în armonie cu toată lumea, dar cu toate acestea, Dumnezeu îți cere să-i ierți pe cei care îți greșesc. 2) Când ierți, ești iertat! Biblia spune că atunci când ești plin de amărăciune, „ești rob al păcatului” (Faptele Apostolilor 8:23). Nu uita că Domnul Isus nu numai că a murit pentru tine, dar El a murit și pentru cei care te ofensează. Merită ei să fie iertați? Nu? Dar tu meriți? 3) Roagă-te pentru vrăjmașii tăi. Roagă-L pe Dumnezeu să-ți aducă aminte care sunt persoanele pe care trebuie să le ierți și topește amărăciunea din inima ta față de ele. E imposibil să simți resentimente față de cineva pentru care te rogi. Da, uneori e greu să ierți; dar (Filipeni 4:13) – tu poți „totul în Hristos”!