„Cel neprihănit se îndură de vite” (Proverbe 12:10)

     Un om a scris un mesaj hotelului în care dorea să meargă în vacanță și a întrebat: ”Pot să-mi aduc și câinele? E foarte bine dresat!” Proprietarul hotelului i-a răspuns: „Conduc acest hotel de treizeci de ani și în tot acest timp nu am avut niciun câine care să fure prosoape, lenjerie de pat, argintărie sau tablouri de pe pereți. Nu a trebuit să dau afară niciun câine pentru că era beat sau gălăgios și nu am avut niciunul care să fugă fără să plătească. Da, câinele dumneavoastră este binevenit! În plus, dacă câinele dumneavoastră garantează pentru dumneavoastră, și dumneavoastră sunteți bine venit.” Solomon a scris: „Cel neprihănit se îndură de vite”. Te-ai gândit vreodată la neprihănire din această perspectivă? Poate te gândești: „Nu sună prea spiritual!” Mai gândește-te o dată! „Orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl…” (Iacov 1:17). Multe inimi îndurerate sunt mângâiate de animale. Dragostea și loialitatea lor face ca pierderea să poată fi suportată și îi ajută pe oameni să meargă mai departe. Știai că cei ce au animale de companie trăiesc mai mult, sunt mai sănătoși, își revin mai rapid și experimentează mai puțină depresie? Cine îi va putea uita pe câinii polițiști care au căutat printre dărâmăturile de la World Trade Center, lătrând în agonie pentru că nu i-au putut salva pe cei care au pierit?! Dar pe câinii dresați care ghidează orbii și pe cei cu deficiențe de vedere? Sună destul de spiritual, nu? Când Dumnezeu a creat animalele, El „a văzut că erau bune.” De ce a spus asta? Pentru că ele au virtuți omenești fără a avea și viciile lor. Așadar, să le recunoaștem ca pe un dar de la Dumnezeu, să fim mulțumitori pentru ele și să avem grijă de ele!