„Fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit” (1 Petru 4:10)

     Iată ce nota un consilier: „Când ne urcăm pe balansoarul invidiei, ne ducem direct în jos, în timp ce nemulțumirea noastră se ridică mult deasupra noastră. În această competiție dezechilibrată, ne trezim că avem întotdeauna lipsuri. Invidia duce la auto-învinovățire și lipsă de mulțumire. Suntem atât de preocupați de nemulțumirea noastră că e imposibil să ne bucurăm de ceea ce avem și de ceea ce facem. Invidia duce la amărăciune, resentiment și ostilitate. Nu e surprinzător faptul că acest cuvânt vine de la latinescul invidere, care înseamnă a privi cu răutate. Tu ești o creatură unică, înzestrată cu daruri și capacități unice, cu propriul orar și destin, și nu are rost să te compari cu alții. O privire cinstită și mulțumitoare la calitățile puse în tine de Dumnezeu te va ajuta să devii mulțumit cu ceea ce ai și cu ceea ce ești.” Nu lăsa ca invidia să-ți mai fure vreo fărâmă de fericire. Când invidia te motivează să te compari cu alții, întotdeauna ai de pierdut. Te face să fii cinic. Nimic din ceea ce faci nu este satisfăcător. Invidia te face să fii suspicios față de motivele altora, chiar și atunci când le pasă într-adevăr de tine. Ți se pare greu să accepți că prietenia lor este adevărată, așa că te distanțezi de ei și ajungi să ai foarte puțini prieteni. Care este răspunsul? Acceptarea și mulțumirea sunt antidotul pentru veninul invidiei. Este vorba de acceptarea faptului că Dumnezeu este în control, și de a învăța să fii mulțumitor pentru „nespusele” binecuvântări care te înconjoară. Nu uita: „Fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.”