Deși era Fiul lui Dumnezeu a dorit să aibă și El prieteni.

Prietenii pe care i-a ales nu erau oameni bogați și nici nu făceau parte din rândul starurilor sau a vedetelor, ci erau oameni obișnuiți - din rândul vameșilor și  păcătoșilor. Într-o zi El le-a spus: „Voi sunteți prietenii Mei”. Chiar dacă au mâncat împreună, au călătorit și slujit împreună, mai târziu unul din ei s-a dovedit a fi un prieten fals care l-a vândut pe 30 de arginți. Chiar și-n această situație El nu l-a respins, ci i-a spălat picioarele și i s-a adresat în mod nemeritat cu expresia: „prietene”.  

În timp prietenul fals l-a abandonat, dar și ceilalți prieteni L-au părăsit... (Matei 26/56b)

 Cea mai frumoasă prietenie a avut-o cu un anume Lazăr din Betania. Era un om sărac și bolnav, dar aceasta nu a fost o piedică în calea prieteniei lor. Într-o zi Lazăr a murit. Dar... „prietenul adevărat iubește oricând”. (Prov. 17/17) Încă îl iubea chiar dacă murise. A mers la mormânt urmat de mulțimea curioasă să vadă ce va face la mormântul lui Lazăr. Toți se așteptau să depună flori  și să plângă pe mormânt. Dar nu. Prietenul lui Lazăr nu era un simplu om. El s-a apropiat de mormânt și a strigat în auzul tuturor: „Lazăre, Lazăre, vino afară!” Și au plecat împreună acasă. Abia atunci și-a dat seama Lazăr cine era prietenul lui.

Un prieten adevărat la nevoie se cunoaște.

Prietenul adevărat nu este cel de pe Facebook. Nu. Prietenii adevărați își cunosc bucuriile, dar își cunosc și durerile, se cunosc atunci când sunt în belșug, dar și atunci când sunt în lipsă. Se cunosc atunci când sunt sănătoși, dar și atunci când sunt bolnavi.

În toate împrejurările vieții „prietenul” rămâne prieten.

David a rămas dezamăgit de „prietenii” care l-au părăsit atunci când era bolnav și a scris: „Prietenii și cunoscuții mei se depărtează de rana mea... ”  (Ps. 38/11) Iar suferindul Iov scrie ceva și mai dureros: „Prietenii mei râd de mine... ”  (Iov 16/20)

Așa că este necesar ca prietenii să fie „observați” dacă nu cumva sunt din interes. Una dintre cele mai dureroase avertizări în acest sens vine chiar din partea lui Dumnezeu:

„Fiecare să se păzească de prietenul lui... ” (Ieremia 9/4) Știam că trebuie să ne păzim de vrăjmași, dar oare este necesar să ne păzim și de prieteni? Doamne unde am ajuns...

Cineva se ruga: Doamne păzește-mă de prieteni că de vrăjmași mă păzesc eu.

Aceasta înseamnă că trebuie să ne alegem cu grijă prietenii ca nu cumva într-o zi să fim vânduți pe câțiva „arginți”. Prietenul îți știe cel mai bine casa și inima și chiar este dăunător să-i deschizi toată inima.

Samson avea o „prietenă” în valea Sorec. Folosindu-se de cuvinte dulci și în numele iubirii, l-a determinat pe Samson să-și deschidă toată inima, ea luându-și de acolo exact ceea ce avea nevoie. Prietenia cu lumea... Valea Sorec pentru Samson a fost „valea umbrei morții”. O prietenie riscantă... Nu puține au fost cazurile când prietene foarte bune s-au trezit păgubite și cu soțul „furat”. Prietenii păguboase, doar din interes.

Una dintre cele mai frumoase și sincere prietenii a fost cea dintre David și Ionatan. O prietenie care s-a menținut chiar cu prețul vieții când tatăl lui Ionatan îl ura de moarte pe David. Ionatan avea dreptul să spună: „Nu mai putem continua, tatăl meu te urăște... ” Dar nu a spus aceasta...

A fost o prietenie „de suflet”. Prieteniile ocazionale nu dăinuiesc, ele fiind sortite eșecului și se destramă repede lăsând în urmă un gust amar. Oamenii vor rămâne oameni... . Fiind total dezamăgit de prietenii săi care l-au acuzat pe nedrept apoi au râs de el, Iov  ne îndeamnă la o prietenie cu un prieten adevărat:

 „Împrietenește-te dar cu Dumnezeu și vei avea pace, te vei bucura iarăși de fericire”  (Iov 22/21)

Nu pierde prilejul, trimite-i o cerere de prietenie, un „mesaj” că vrei să fii prietenul Lui.  

Cu siguranță că nu te va respinge și nici nu te va dezamăgi.

Fă aceasta chiar astăzi...