„Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată”   (Proverbe 13:24)

     Ca părinte, sunt trei lucruri pe care i le datorezi copilului tău. Primul este afecțiunea. Biblia spune că dacă îți iubești copilul, îl vei disciplina. Lucrul acesta îl vei face în dragoste, nu la mânie. Nu cădea în plasă, crezând că părinții buni nu-și disciplinează copiii pentru că „îi iubesc prea mult.” De fapt, dacă tu nu-ți disciplinezi copiii nu înseamnă că nu o faci pentru că îi iubești prea mult pe ei, ci pentru că te iubești prea mult pe tine. Un sondaj a relevat faptul că peste 90 la sută din absolvenții de liceu și-ar fi dorit ca părinții și profesorii să-i iubească suficient de mult ca să-i disciplineze mai des și să pretindă mai mult de la ei. La fel ca apa, noi urmăm calea rezistenței minime. E mult mai ușor să treci cu vederea anumite probleme, să eviți confruntarea, să-ți bagi capul în nisip și să speri că lucrurile se vor îmbunătăți, decât să suferi durerea disciplinării unui copil pe care îl iubești. Biblia spune: „Căci Domnul mustră pe cine iubește, ca un părinte pe copilul pe care-l iubește.” (Proverbe 3:12) Însușește-ți-l! Cel mai extraordinar și mai înțelept tată dintre toți este Dumnezeu. El nu numai că iubește, dar El este dragoste. Cu toate acestea, citim aici că Dumnezeul nostru iubitor este unul care disciplinează. Orice părinte care refuză să-și disciplineze copilul spune de fapt că este un părinte mai bun decât Dumnezeu. Dragostea face întotdeauna ce este mai bine pentru cealaltă persoană. Sunt clipe în care dragostea cere disciplinare și instruire!