Biruința poporului Israel de a intra în Canaan, a fost câștigată de Dumnezeu, ei trebuiau să intre, să calce cu picioarele lor țara care le căzuse la împărțeală, fiecăruia din ei și Domnul le va da biruința. Dumnezeu le cerea ascultare și respect pentru poruncile date pentru luarea țării în stăpânirea lor. Le-au fost puse înainte biruințele care le vor avea, dacă ascultă, dar și pierderile dacă nu asculta. Dacă Israel ar fi înțeles cerința lui Dumnezeu pentru ei, ar fi fost fericiți, sănătoși și în pace într-o țară a păcii și a liniștii. Dar nu a fost așa. Dumnezeu vroia să alunge toți Canaaniți din-naintea lor și ei să trăiască liberi, liberi să-I facă voia LUI. Însă Israel s-a amestecat cu Canaaniți, care i-au târât în legături nedumnezeiești. S-au alipit de ei și nu de Dumnezeu, astfel că aceste neamuri au rămas printre ei și după cum Domnul le spusese prin Iosua 23:3, ei le-au fost o cursă, un laț, un bici și niște spini în ochi, până au pierit din aceea țară bună care Dumnezeu le-o dăduse. După toate biruințele și dragostea pe care Dumnezeu le-a arătat-o, ei au rămas necredincioși și neascultători de Domnul, spre nenorocirea lor.

   Dar cum este cu noi care am avut ceea mai mare biruință din istoria omului:CRUCEA, prin care Domnul Isus a câștigat victoria asupra lui satan, odată pentru totdeauna. Pedeapsa păcatului a fost achitată, iertarea asigurată în sângele Domnului Isus, vindecarea minții și a trupului dată prin rănile LUI, ca să fim liberi și în pace. Odată iertați de păcat și declarați neprihăniți înaintea lui Dumnezeu, în Hristos, Duhul Sfânt a venit să locuiască în noi, pentru ca împreună cu Cuvântul LUI, mintea noastră să fie înnoită și pas cu pas să luăm și noi în stăpânire ceea ce Isus a câștigat la cruce și pentru sufletul și trupul nostru ca să fim biruitori în Hristos. În această biruință câștigată de Isus, noi luptăm din odihnă vorbind cu încredere simtomelor de boli care vin cu minciuni să cucerească mintea și trupul din nou:NU, aici este Hristos, este sănătate, este biruință și nu-mi veți mai fi ”spini în ochi” odată ce Hristos a purtat bolile mele. Totul depinde de încrederea în Domnul și în lucrarea Lui terminată, la cruce. Avem Cuvântul viu pe care-L rostim peste viața noastră în fiecare situație când spinii vin să înțepe.”În rănile Domnului Isus am fost vindecat.” Dacă îngrijim bolile în trupul nostru zicând ” eu am asta boală, nu pot să...eu nu pot să...așa, nu vei putea birui și boala va fi o cursă, un laț, un bici și niște spini în ochi, cum erau și canaaniți pentru Israel și câștigul va fi că vei părăsi prematur viața asta, rămânând în urmă plâns și durere, doar că nu ai știut, ori nu ai vrut să recunoști biruința lui Isus în sufletul și trupul tău, ca să înveți cum să ia-i în stăpânire ceea ce El a câștigat pentru tine la cruce. Și, și  mai mult punând pe Dumnezeu, durerea, jalea ta, ca fiind voia LUI și plăcerea LUI să rămână copii orfani și părinți care-și îngroapă copii că așa a fost voia LUI. Nu, voia LUI este ca noi să-L cunoaștem pe El și să vestim lucrările Lui mărețe până la marginile pământului și să ne împlinim zilele date  de El. Ori nu vom putea muri sănătoși la vremea noastră?