MINUNILE nu sunt o temelie pe care se poate zidi o casă duhovnicească și nu sunt o condiție a mântuirii. Poți avea parte de minuni și să nu ajungi într-o relație cu Domnul. Andrey Wommak, zicea că, MINUNILE sunt, doar un clopoțel care cheamă oamenii la Isus. Inima omului este deschisă atunci când are loc o minune și  poate să primească mai ușor Cuvântul Evangheliei  harului lui Isus Hristos. Dar la fel poți primi minunea și să-ți vezi de drumul tău, dacă nu ai ocazia să asculți Evanghelia, să primești credință și să intri într-o relație cu Mântuitorul, Domnul Isus Hristos. Minuni poate să facă și diavolul, știm ce a fost în Exod cap. 7-11. Însă puterea lui este limitată și-l poți recunoaște după roadele lui și după  orice minune, care o verifici cu Cuvântul lui Dumnezeu și nu corespunde. În viața unui ”fiu” de Dumnezeu, minunile te ridică, te cresc, te învață, te vindecă, te eliberează pentru că Duhul Sfânt le administrează corect pentru zidirea noastră și o viață de biruință, dacă sigur ne-am abandonat în mâna LUI.

   În viața mea au avut și au loc minuni, care au schimbat și schimbă umblarea mea, trăirea mea și au dat sens vieții mele, în urma nașterii din nou și a întrării mele în relație cu Iubitul Domn, Isus Hristos. Deși am crescut într-o familie de credincioși și viața mea ziceam că am dat-o LUI, totuși, conducerea și ordinea erau în propria mea mână. Când dădeam cu capul în gard, plângeam, întrebam de ce și cum, și o luam de la capăt. Dar, în mila LUI,  Duhul Sfânt a început să mă disciplineze și să-mi descopere voia LUI în viața mea și în relația mea cu soțul meu, unde bineînțeles nu prea îmi vedeam eu vina mea. Pe Domnul Îl chemam numai la reparații, unde poate stricam eu. Disciplinarea Domnului, nu este așa bine de primit, când tu ești în ea, dar aduce rod întotdeauna, fiind făcută în dragoste.

   Într-o zi am hotărât să scriu în jurnalul meu, orice lucru cu care soțul meu mă va supăra. Și am scris, am scris poate luni de zile. Dar odată, mânioasă, am luat caietul, l-am deschis, să scriu iar, și Domnul a zis: „Bine, bine, dar ce ai zis și zici tu, ce i-ai făcut tu, soțului tău, nu scrii? Ar trebui să rămână scrise și ale tale amintiri neplăcute făcute de tine soțului tău, pentru copiii tăi.” A fost dur și m-a lovit foarte tare, chiar în inimă, fiindcă mi-am văzut viața mea, pe ecran. Această disciplinare și pedeapsă a Domnului a fost mare pentru mine, nu trebuia să-mi rupă o mână ori un picior și tot să rămân ca mai înainte, de fapt, asta nu o face Domnul ci, cel rău. Această disciplinare plină de dragoste m-a făcut să mă rog: 'Doamne, cum să mă schimb? Tu pe mine vrei să mă schimbi și să mă aduci la voia Ta, iar pe  soțul meu, tot numai Tu îl vei schimba. '   Și așa a fost. Eram neliniștită, ce am scris, era scris, iar jurnalul meu avea și alte amintiri frumoase scrise în el, nu puteam să-l arunc. 'Doamne, cum și ce să fac, că vreau să scap! ? ' Într-o zi, Duhul Sfânt, îmi zice: „Ia foarfeca, taie toate paginile incorecte, scrise de mânuța ta, fără dragoste și aruncă-le în foc, și vei fi liberă. Iubește-ți soțul cum te-am iubit Eu pe tine.” Și așa am făcut. Flacăra focului le-a mistuit. Am fost eliberată, prin cea mai mare minune posibilă. Când soțul meu a venit acasă, i-am povestit minunea, mi-am cerut iertare și i-am promis dragostea și supunerea mea, pentru el. Acest lucru a avut efect și în viața mea și în viața lui. Lucrurile au început să se alinieze. Da, această MINUNE a fost un clopoțel care m-a dus la Evanghelie să învăț trăirea într-o familie creștină și DRAGOSTEA lui Dumnezeu pentru mine, ca să pot să o dau și eu în jurul meu. Îi mulțumesc Domnului pentru că sunt în vizorul LUI!