De cate ori nu  am  citit cu toti acest psalm, psalmul 137, si  parca ne-a apucat  mila de durerea lor, de durerea  acestui cronicar, care exprima durerea multora care asemeni lui erau dusi in exil, departe de Ierusalim, departe de Sion, departe de  templu. Si acolo in robia lor singurul loc unde  isi mai puteau gasi odihna era malurile raurilor, prin care curgeau apele limpezi sau tulburate, zgomotoase sau linistite, cu viata in ele sau fara viata in ele, dar odata cu calatoria lor, cu curgerea lor, in mintea celor care se odihneau acolo  pe maluri, curgeau amintirile din Sion. Cei care odinioara faceau parte din Sion, acum erau in robie, cu tot cu harpele lor, cu tot cu amintirile lor. Si era o tragedie personala pentru fiecare. Ei nu concepeau ca harpa lor sa cante altundeva decat in Ierusalim, in Sion. Dar ce este mai interesant este ca Babilonul este interesat sa auda cantarile Sionului, de aceea au inceput sa ceara cantarii. Si daca cei din robia de atunci nu le-au dat cantari, astazi, generatia noastra le dam cantari, e plin youtub-ul, si radiourile si televiziunile de cantari ale Sionului. Asupritori mai cereau si bucurie. Dar ce bucurie? Un zambet, o fata senina, o viata multumita? Nu. Bucurie prin cantare. Cantarile Sionului, comoara  de negasit, comoara care nu se vinde, cantarile Sionului, cantarea cantata in miez de noapte la Filipi, cantari care  aduc cutremure, fac sa cada ziduri, aduc vindecare, aduc liniste, aduc pace, aduc glorie Celui care merita toata slava, cinstea si inchinarea, Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov.

Si tu poate stai pe malurile raurilor Babilon astazi, stai  zile intregi pe facebook, pe siteuri de socializare, pe internet, ai cautari, si nu gasesti nimic, cauti hrana si tot flamand ramai, vrei sa fi folositor cuiva, si te simti respins, iti cauti o parte in toata  imaginea aceasta a universului, iti cauti patratica ta, si nu o gasesti. Dar oare ai unde te ancora, in trecutul tau? Exista in viata ta un trecut in Sion? Ce fel de Sion?

Suntem responsabili cu totii de ce fel de Sion  intretinem, promovam, zidim. Ne pleaca tineri din adunarile noastre, si nu isi mai aduc aminte cu drag de noi. De ce? Ce fel de Ierusalim dezvoltam noi?

Babilonul  e acolo cu raurile lui, si au ajuns raurile lui sa fie  singurul loc de odihna, unde copiii Domnului dusi in robie isi mai gasesc odihna si salcii pentru harpele lor.

Haideti ca sa lucram impreuna pentru a avea un Sion dupa care sa ne planga  tinerii dusi in robie. Haideti sa lucram impreuna sa avem un Sion unde  cantarile sa fie cantate cu bucurie, unde Dumnezeu Sa Isi gaseasca locul Lui de odihna, si unde noi fiecare sa fim pietre vii.

Ciprian Muresan, Irlanda

31.3 2018