1 Petru 3:1-4.

   ”Tot astfel nevestelor, fiți supuse și voi bărbaților voștri; pentruca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câștigați fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat și în temere. Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția neperitoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu.”

   Ap. Pavel vorbea aici unor femei ”născute din nou” în duhul lor, locul special unde Duhul Sfânt locuiește în noi. Omul ascuns al inimii, înviat, după moartea omului cel vechi. O femeie poate să fie ”născută din nou” și să nu știe să trăiască, să nu aibă cunoștința omului ascuns al inimii. Asta se învață.  În inima ei nu sunt decât ”lucrurile de afară” care sunt ținta cercetări ei, podoabele ei, valorile ei, falsa neprihănire a ei, iar ”omului ascuns al inimii” îi dă atenție doar o clipă dumineca, în biserică și acolo ascuns sub podoabele ei firești, ori sub lipsa podoabelor ei, din afară. Acasă spune Cuvântul soțului ei, dar nu este corectă și cinstită cu el, nu-și înțelege rolul de femeie supusă autorități ei: BĂRBATUL, iar Pavel zice: ”trai curat și în temere” așa-l vei câștiga pe soțul tău. Pavel nu zice să nu te aranjezi ca femeie, nu poți umbla fără haine pe tine, să-ți faci părul și să ai aur, dacă vrei, dar să nu fie ”podoaba” ta, adică să rămâi doar cu atât, iar ”omul ascuns al inimi” înnăbușit de ele și fără glas, putere și viață-n tine.  Însă PODOABA,”omul ascuns al inimii” se manifestă prin blândețe, liniște, pace, dragoste față de soțul tău și neprihănirea lui Isus în tine. Mult a pierdut Biserica, a pierdut ”familiile sănătoase”, care formează o Biserică sănătoasă, atunci când s-a aruncat în extremă scoțând din context versetul cu podoabele, care a produs multe femei comfuze și târâte în neprihănirea lor, care ascundeau femei care nu-și înțelegeau autoritatea lor în familie, în Biserică și neprihănirea lor ca femei creștine. Până la urmă s-a ajuns la a face chiar o tradiție din aceste aiureli și urmările se văd; familii în care Hristos nu are primul și ultimul cuvânt, ci tradiția. Și Biserici la fel. În casă una, afară alta. Dumineca într-un fel, o săptămână altfel.

   Mulțumim Tată că Tu scoți fiicele tale din comfuzie și le înveți să cunoască adevărata neprihănire, care să o poarte și adevărul despre ”omul ascuns al inimii”, care împodobește o femeie, fiică a Ta, cu blândețe și nu nervi, cu liniște și nu tulburare. Mulțumim că familia unde ajunge acest adevăr înflorește și Te prețuiește pe Tine la adevărata Ta valoare și smerite se închină Ție și se supun soților lor ca Domnului. Binecuvântat să fii, Tată, Isuse și Duhule Sfânt!