DRAGOSTEA lui Dumnezeu, comoara inestimabilă, care niciodată nu o vom putea descoperi în profunzimea ei, în veacul acesta, cu mintea noastră. Doar Duhul Sfânt este cel care o cunoaște și o pătrunde. El este CEL care ne-o descopere și nouă, în duh, atunci când duhul nostru este înviat din morți, la o viață nouă cu Hristos, și duhul ne este umplut de această DRAGOSTE, nemăsurabilă. Duhul Sfânt împreună cu duhul nostru lucrează împreună la alinierea și înnoirea minții noastre, care a intrat într-un proces de regenerare, în cunoașterea DRAGOSTEI lui Dumnezeu și a Cuvântului Său. Mintea noastră când aude despre dragostea lui Dumnezeu, într-un fel sau altul crede despre dragostea LUI, lucruri care noi ni le putem imagina ca fiind DRAGOSTEA, deși sincer nu prea avem exemple în lumea noastră de dragoste care ar fi necoruptibilă, nefățarnică, bună, blândă, iubitore. Unii dintre noi am avut exemple de dragoste, care ne-au făcut să nu mai avem încredere în dragostea prietenilor, părinților, fraților, surorilor, fiind trădați, mințiți, manipulați, înșelați chiar de cei ce credeam că ne iubesc și ne sunt aproape și asta a făcut să-L credem și pe Dumnezeu, un Dumnezeu care se schimbă după cum El vrea, atunci când noi ne abatem din drum și mai mult și religia ni l-a arătat ca un Dumnezeu de care să-ți fie frică, atunci când greșești, fiindcă este pe aproape cu pedeapsa și când calci greșit te plesnește. Totuși Dumnezeu în DRAGOSTEA Lui a hotărât să ni se descopere în DRAGOSTE, ca un Tată bun, care atunci când a vrut să ne știe ”fii” ai Săi a dat ce a avut mai scump, Fiul Său, ca noi să putem recunoaște DRAGOSTEA Lui.

   Romani 4:25 zice despre Domnul Isus,”care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre și a înviat din pricină că am fost socotiți neprihăniți.”

   Putem oare să înțelegem DRAGOSTEA Tatălui, pentru omul căzut și care nu putea să-Și calce dreptatea LUI de a pedepsi păcatul în om, și putem înțelege DRAGOSTEA Fiului de a muri de bună voie pentru al salva pe om? Noi meritam să suferim pedeapsa veșnică, despărțiți de Dumnezeu, pentru că OMUL a păcătuit și noi toți am făcut și facem păcate, care au zidit un zid între Dumnezeu și noi, eram despărțiți pe veci de EL, omul nu are cum câștiga prin puterea lui salvarea și nu poate dărma zidul păcatului, zidit de unul fiecare din noi, însă DRAGOSTEA a câștigat-o pentru noi, a dărmat zidul și a deschis drum liber la Tatăl într-un Duh.  Isus încărcat cu păcatul tău și al meu, a fost așezat în mormânt. Dreptatea lui Dumnezeu a fost satisfăcută, realizată, păcatul a fost ispășit. Noi am fost socotiți ”drepți” ”sfinți„ ”neprihăniți” Apoi Fiul  a fost înviat triumfător din morți. A fost înviat din pricină că am fost socotiți NEPRIHĂNIȚI.   Mare DRAGOSTE!

   Mulțumim  Dumnezeule pentru DRAGOSTEA Ta glorioasă! Vrem ca mintea noastră să poată pricepe  din această DRAGOSTE extravagantă și să poată primi această NEPRIHĂNIRE a Ta, pentru ca Duhul Sfânt să poată rodi, roada LUI în noi și să fim lucrători împreună cu Tine la zidirea Împărăției Tale! Amin!