Cum vedem?

În urmă cu mai mult timp, un fost coleg mi-a povestit o întâmplare petrecută înainte de 1989, „protagonist” fiind fratele lui, frate căruia îi vom spune Cosmin. Era o noapte rece de toamnă iar întunericul nopții era și mai aspru din pricina norilor grei și lipsei totale a iluminatului stradal. Furtuna începuse și vântul bătea cu asprime. Cosmin, un tânăr de 22 ani avea drumul de la fabrica unde lucra spre casă trecând pe lângă cimitirul din localitate. A pornit de la fabrică la sfârșitul schimbului II și cu inima încordată știa că trebuie să meargă pe jos, prin ploaie, vânt, întuneric, frig și singur tocmai pe lângă cimitir. Parcurgând drumul pe lângă cimitir, în acel moment ceva mare și alb ce dădea din aripi s-a repezit spre el. În acel moment, după cum a povestit ulterior Cosmin, a paralizat de frică și părul i s-a făcut la propriu, „măciucă”. Cumva s-a desprins din starea de groază și a plecat mai departe spre casă. În acel moment a crezut că o fantomă sau un strigoi s-a repezit asupra lui.

A doua zi, pe timp însorit și liniștit, protejat sufletește și de prezența altor oameni pe drumul cu pricina, Cosmin a revenit curios la locul faptei. O bucată de folie de nailon, de la un solar situat imediat în apropiere era agățată de un copac. În momentul când folia a fost ruptă și luată de vânt, a trecut pe deasupra cimitirului, peste drum și apoi s-a prins între crengile unui copac.

Interpretarea datelor evenimentului trăit de Cosmin este asociată cuvintelor cimitir, noapte, alb, singurătate, etc. ce formează un anumit cadru în minte. Dar fără anumite informații anterioare, prejudecăți și povești despre întâmplări asociate acestui context nu am fi avut acea reacție de groază, paralizantă.

De cele mai multe ori suntem în situația când datele pe care le avem la dispoziție sunt interpretate și aranjate în funcție de contextul filozofiei de viață pe care o avem, chiar mai mult, ignorând că interpretarea este afectată de prejudecăți venim și susținem că evenimentele demonstrează poziția pe care o avem. O altă întâmplare, povestită de un coleg de serviciu arată același lucru. Vine într-o zi și-mi spune că s-a demonstrat existența reîncarnării. O femeie a reușit prin anul 1995 să furnizeze informații precise cu privire la evenimente petrecute la o anumită locație, undeva pentru anii 1850, informații legate de proprietari și proprietate. Lucrurile au fost cercetate și totul a fost găsit întocmai după spusele acelei femei. Încredințat fiind că toată povestea cu acea femeie este adevărată acest coleg a susținut că a fost demonstrată reîncarnarea, arătându-mi dovada clară, după cum credea el, că este falsă concepția creștină despre ce se întâmplă cu sufletul după moarte. Atunci i-am spus că nu este tocmai așa. Să presupunem că evenimentele cu acea femeie și descrierile acesteia sunt adevărate. Atunci putem susține după cum vrem fiecare diferite idei. Poate că acelei femei i-a vorbit cineva din morți, dându-i detalii cu privire la evenimente trecute, poate un duh necurat a trecut de la o generație la alta și a păstrat informațiile pe care le-a readus în mintea femeii, poate a citit undeva și a uitat dar informațiile i-au revenit în minte sau poate a avut loc o comunicare telepatică cu o persoană care cunoștea detaliile. Iată cum în acest mod, luând un eveniment, interpretând după prejudecăți, „demonstrăm” tocmai concepțiile care au furnizat baza interpretării, fiind de fapt într-un mod circular de argumentare.

Din păcate am observat acest lucru și la, „case mai mari”. Profesori sau oameni de știință care fundamentați pe ateism, interpretează din această perspectivă datele observațiilor și, „demonstrează” că Dumnezeu nu există. Dar dacă veți căuta să urmăriți fundamentul de la care se pornește găsim că acesta este tocmai ce s-a demonstrat. Dar și în teism și practica religioasă se întâmplă acest lucru. Prejudecățile sunt de foarte multe ori fundament pentru interpretare iar gândirea imparțială și dezbaterile sunt alterate de convingeri izvorâte nu din căutări ci mai degrabă din apartenența la un anumit grup religios. Disponibilitatea de ascultare, de meditație în liniștea interioară a sufletului ne dau posibilitatea să ne aducem minții și inimii corecțiile de care fiecare avem nevoie, spre descoperirea adevărului, căci adevărul, filozofic vorbind, există și poate fi găsit. Iar adevărul dă sens vieții și fiecare din noi putem avea parte de el.

Într-o zi când sărbătorim coborârea Duhului Sfânt, mărturisim că Dumnezeu prin Persoana Duhului Sfânt a coborât nu doar pe Pământ ci și-a făcut locaș în inimă spre a-l călăuzi pe om în tot adevărul. O scurtă oprire, un gând al rugăciunii înălțate spre Tatăl din ceruri, un gest într-o atitudine de smerire ne duce spre disponibilitatea ascultării și liniștii sufletești spre găsirea Adevărului. Fiți binecuvântați, în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh.

Grigore Hurdubae