„Dacă zicem că avem părtăşie cu El… avem părtășie unii cu alții.” (1 Ioan 1:6-7)

     Dumnezeu este responsabil pentru relația noastră cu El. În clipa în care îți pui nădejdea în Isus Hristos, Fiul Său, devii un membru al familiei cu drepturi depline. Însă tu ești responsabil pentru părtășia ta cu Dumnezeu. Biblia spune: „Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim, şi nu trăim adevărul.” Oprește-te și gândește-te când ai experimentat ultima dată tensiune în relația ta cu cineva din familie. Încă făceați parte din aceeași familie, însă conversațiile voastre au devenit superficiale și ați descoperit că vă simțiți mai bine dacă nu vă întâlniți. Când intervine ceva între două persoane apropiate, primul lucru care dispare este dovada părtășiei. La fel este și în umblarea cu Dumnezeu. Dintr-odată rugăciunile noastre devin superficiale, lipsite de consistență și sterile, rezumându-se la: „Doamne, te rog să binecuvântezi această mâncare!” Și evităm să mai petrecem timp cu Dumnezeu! Pur și simplu nu mai ai timp pentru părtășia cu El! Principala condiție pentru a experimenta părtășia cu Domnul Isus este să-L urmezi în fiecare zi și să asculți poruncile Sale. Când Petru și ceilalți ucenici se aflau la pescuit, Domnul le-a spus să arunce năvoadele în partea dreaptă a bărcii. Când L-au ascultat, năvoadele li s-au umplut de pește. În acea zi, însă, ceva mult mai măreț s-a întâmplat. Când s-a apropiat Isus de ei, Ioan a spus: „Este Domnul” (vezi Ioan 21:7). Ceea ce a urmat a fost o masă binecuvântată și un timp extraordinar de părtășie cu Isus. Așadar, dacă simți azi că nu te trage inima spre Domnul, înseamnă că ai încetat să mai ai părtășie cu El, sau ai început să nu-L mai asculți. Dacă e așa, fă tot ce poți și întoarce-te la părtășia cu Isus!