„…erau să-mi alunece paşii!” (Psalmul 73:2)

     Dacă te-ai fi întâlnit cu Asaf, cel care a scris câțiva dintre Psalmi, probabil te-ai fi gândit că nu are nicio grijă pe lumea asta. Însă te-ai fi înșelat, pentru că iată ce spune el: „Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii!” Apoi, la sfârșitul psalmului, el se întoarce cu o sută optzeci de grade și scrie: „Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.” (Ps. 73:26). În ciuda problemelor sale, el a ales să rostească cuvinte încurajatoare. Când ai ocazia să încurajezi pe cineva, fă-o! Nu știi prin ce situație trece o persoană – fie că trăiește într-un palat sau într-o cocioabă. Iată un principiu important pe care nu trebuie să-l pierzi din vedere: Oamenii au tendința să devină ceea ce persoanele cele mai importante din viața lor cred despre ei! Așadar: gândește ce e mai bun, crede ce e mai bun și exprimă cele mai bune lucruri în ceea ce-i privește pe alții. „Dar bine-ar fi să nu mai continue cu aceleași greșeli stupide!” – spui tu. Schimbarea se produce milimetric, nu kilometric! Chiar și când pare simplu, rareori este de fapt ușor. Singura modalitate prin care putem scăpa de vechile obiceiuri este să ne formăm obiceiuri noi, iar lucrul acesta necesită timp și exercițiu – neîncetat. Nu se poate să le spui oamenilor ceva o singură dată și să te aștepți să priceapă; ei trebuie s-o audă neîncetat, până să ajungă să facă schimbarea… Iar modul în care le vorbești poate determina reacția lor: de teamă paralizantă sau de depășire a obstacolelor. Fii perseverent! Nu renunța niciodată la încercarea de a-i ajuta să devină mai buni. Recunoaște și apreciază fiecare pas în progresul pe care îl fac. Modalitatea de a obține rezultate de durată este prin răbdare, dragoste și încurajare.