„Căutăm să vorbim aşa ca să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu” (1 Tesaloniceni 2:4)

     Este o diferență ca de la cer la pământ între a face ceva pentru a avea aprobarea oamenilor, și a fi liber să lucrezi, pentru nevoile lor, știind că ai deja aprobarea lui Dumnezeu. A te lupta să obții aprobarea oamenilor este la fel ca în cazul drogurilor; nu-i destul niciodată. Și la fel ca toți dependenții, devii agitat când nu mai ai „drogul”. Ajungi să fii dependent de părerile celorlalți – și prin urmare, trăiești ca pe un tobogan emoțional. Însă nu așa dorește Dumnezeu să trăiești! Pavel a fost liber să spună adevărul în dragoste: să-i mângâie pe oameni sau să fie blând cu ei. Când cineva i-a spus lui Pavel că nu-i place de el, Pavel nu a făcut insomnie din cauza asta, pentru că siguranța lui și stima sa de sine nu se bazau pe acceptarea lor. „Vorbim aşa ca să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu” (1 Tesaloniceni 2:4). Pavel nu și-a trăit viața comparându-se cu ceilalți, demonstrându-și superioritatea și încercând să fie cel mai bun sau cel care ține totul sub control. Știind că are deja aprobarea lui Dumnezeu, el a fost eliberat de asemenea anxietăți și s-a putut bucura de viața și slujirea la care l-a chemat Dumnezeu. Când suntem imaturi, ne îngrijorează ceea ce cred ceilalți despre noi, însă pe măsură ce ne maturizăm mai mult, ne dăm seama că de cele mai multe ori ei nu se gândesc la noi. Sunt prea ocupați gândindu-se la ei înșiși – sau făcându-și griji pentru ceea ce credem noi despre ei! Știind că ai aprobarea lui Dumnezeu, ai puterea de a înfrunta critica și conflictul, întrucât ai siguranța identității tale proprii – adică: răscumpărat, chemat și aprobat de Dumnezeu.