Psalm. 92:12-15.

   ”Cel fără prihană înverzește ca finicul și crește ca cedrul din Liban. Cei sădiți în Casa Domnului, înverzesc în curțile Dumnezeului nostru. Ei aduc roade și la bătrânețe, sunt plini de suc și verzi, ca să arate că Domnul este drept, El Stânca mea, în care nu este nelegiuire.”

   Psalmistul vorbea de omul cel neprihănit, care nu trăiește în păcat și nelegiuire, este fără prihană. În acest om este viață, care produce creștere și-l  aseamănă cu finicul și cedrul, arbori înalți, trainici și folositori pentru construcții speciale. Finicul are fructe comestibile, deci și un om neprihănit este oricând folositor pentru semenii lui, chiar în timp de criză el înverzește și nu-și pierde culoarea, iar creșterea lui nu se oprește pentru că rădăcinile lui sunt adânc ancorate în Hristos, iar Cuvântul vieții este hrana lui, necontenit. Pe timp de furtună, de secetă, de încercări, cel neprihănit cunoaște semnele vremurilor și știe strategiile celui rău, el nu-i luat prin surprindere nicicând, căci Duhul Sfânt este Cel  care-l învață, îl ajută, îl călăuzește și îl îndrumă. Este la adăpost de tot ce nu-i din Hristos, este sădit în Casa  Domnului într-un loc unde cel rău nu are acces. În momente de aprigă încercare, dacă ne amintim de martirul Ștefan care trăia ultimile lui clipe din viață, și sub ploaia de pietre, el Îl privea țintă pe Isus, iar Isus, Care, după înălțarea Lui la cer, Se așezase pe scaunul de domnie, la dreapta Tatălui în cerurii, în acel moment de restriște, se ridicase în picioare, onorând sosirea fratelui Său mai mic,”Ștefan” în cer, în slavă. El era fără prihană verde ca finicul și crescuse ca cedrul din Liban, sădit în Casa LUI, era momentul când Evanghelia era gata să explodeze în toată lumea. Ștefan era plin de credință și îndrăzneală pentru Dumnezeu, era plin de suc și verde. Așa că, cel neprihănit nu are de ce să se ofilească, ci să fie verde tot timpul în Casa Domnului și în Curțile Dumnezeului nostru. Cel fără prihană crește normal în înălțime, drept, și aducând roade chiar și la bătrânețe, fiindcă neprihănirea lui nu este a lui, ci este NEPRIHĂNIREA lui Isus Hristos, la fel și roada lui nu este a lui, ci este roada pregătită de Isus, ca cel neprihănit să o rodească în viața lui. Psalmistul continuă și zice: ”ca să arate că Domnul este drept”. În dreptatea lui Dumnezeu, Isus a rezolvat conflictul dintre EL și om, El nu mai este mânios pe om, păcatul a fost iertat și puntea de legătură a fost asigurată pentru fiecare om care crede lucrarea LUI terminată la cruce. Pentru iertare nu mai trebuie nimic, decât să crezi, pentru mântuire trebuie să mărturisești cu gura pe Isus Hristos ca DOMN și Mântuitor al tău personal. Suntem în Hristos, Duhul LUI și duhul nostru sunt UNA și cu sufletul suntem așa de aproape de inima LUI, că putem să-l auzim și să-L înțelegem oricând ne vorbește. Ăsta-i omul ”fără prihană” ales de Dumnezeu. Pavel zice:

   Romani 8:31-33.”Deci ce vom zice noi în fața tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este cu noi, cine va fi împotriva noastră? El care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi TOȚI, cum nu ne va da fără plată, împreună cu EL toate lucrurile? Cine va ridica pâră împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socotește NEPRIHĂNIȚI (adică drepți)!

   Mulțumim Tată pentru că dreptatea Ta a fost realizată în Hristos, aceea că omul care va păcătui va muri și noi am fost aceia sortiți morții veșnice. Nici un om nu s-a găsit să plătească în locul nostru, dar a fost Unul,”OMUL” Isus Hristos, care de buna LUI voie ne-a salvat de la moarte și ne-a asigurat viața, viața veșnică, începută în momentul când crezi și care nu are sfârșit, ci e veșnică. Dacă cineva are nebunia să vestească mântuirea prin fapte, va înșela pe toți cei ce nu-L doresc pe Isus, Domn în viață, sfârșind viața unde nu dorește nimeni, deoarece CALEA este doar Isus și cine va ridica pâră împotriva aleșilor lui Dumnezeu, când EL îi socotește NEPRIHĂNIȚI în Numele Fiului Său? Amin!