„M-am făcut tuturor totul…” (1 Corinteni 9:22)

     Pentru ca orice relație să meargă, trebuie să ne acceptăm diferențele unul altuia. În cadrul familiei, trebuie să respectăm perspectivele unice ale fiecăruia. Nu trebuie să fim de acord cu toate ideile, însă trebuie să respectăm mediul din care provine fiecare. Pavel a făcut lucrul acesta: „M-am făcut tuturor totul.” Unii dintre noi care pretind că-L urmează pe Hristos acceptă cu greu păreri și valori care diferă de ale lor. Noi spunem despre „compromis” că este un cuvânt „urât.” Unii dintre noi ne-am întors de la cele mai imorale vieți la credința în Hristos și cu toate acestea, după convertire nu vrem să avem de-a face cu nicio persoană care nu este de acord cu noi și care nu adoptă valorile pe care noi le-am descoperit. Uneori familiile noastre se destramă deoarece încercăm să-i forțăm pe cei dragi ai noștri să aibă aceleași opinii ca noi, și punem granițe pentru a-i ține departe pe nonconformiști. Cât de greșită este această utilizare a creștinismului! Domnul Isus nu i-a condamnat pe cei care l-au răstignit; El S-a rugat pentru ei: „Tată, iartă-i căci nu știu ce fac.” (Luca 23:34). El nu i-a considerat răi din punct de vedere moral, ci orbi din punct de vedere spiritual. El le-a spus ucenicilor: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl” (Ioan 6:44). Datoria noastră este să-i iubim pe oameni, iar datoria lui Dumnezeu este să-i schimbe! Așa că nu mai încerca să faci ceea ce face Dumnezeu! Dacă investești cu răbdare în relațiile tale, dacă respecți părerile oamenilor și semeni sămânța cea bună, pe termen lung vei avea un seceriș bogat. Dragostea ta, și nu puterea argumentelor tale, poate reda speranța, chiar și celor mai afectați din jurul nostru – acea speranță că există vindecare pentru acele părți ale sufletului care suferă.