Mergeam pe jos, cu treburile zilei, pe străzile frumosului oraș Oradea. Pe un panou, o reclamă aștepta să fie luată în seamă. Literele stilizate te obligau să te oprești un moment. Câteva litere și încă una. Încă una pe care nu am identificat-o. Nu am reușit să-mi dau seama despre ce nume de produs sau firmă poate fi vorba. Cei ce fac reclame se pricep dar eu nu am înțeles. Poate fi din cultura pe care ne-am însușit-o, iar cel ce a desenat are mintea formată prea diferit de mine și prin urmare eu nu l-am înțeles. Litera cu pricina diferea prea mult de etalon, cel puțin din punctul meu de vedere. Există un prag, desigur diferit de la om la om, când informația purtată de simbolul scris nu mai poate fi recunoscută și mai grav nu mai poate fi regăsită nici pe principiul redundanței.

Gândul m-a dus la un cuvânt biblic. Domnul spune despre unii că îi cunoaște iar despre alții că nu-i cunoaște. La fel omul, câte unul cunoște lucrarea ce poartă pecetea lui Dumnezeu, altul atribuie aceleiași lucrări origine demonică sau lumească. Ne formăm mintea și interpretările după diferite motive, abandonăm Etalonul, Domnul Creatorul în al cărui chip am fost creați, și suferim prelucrare după prelucrare până nu ne mai recunoaștem defel în Original, generație după generație și an după an. Oameni religioși și oameni nereligioși merg în același mod. Cei care l-au respins pe Dumnezeu Întrupat erau cei ce stăteau cu Scrierile Sfinte în mână, dar nu le-a fost de folos căci tot nu au recunoscut Originalul. Cei ce filosofau prin Atena nu L-au recunoscut pe Hristos-Etalonul prin Pavel și așa mai departe.

Se pare că din multitudinea de litere ce alcătuiesc sufletul omului, afectarea literelor rațiunii sau respectiv a inteligenței nu afectează iremediabil capacitatea cunoașterii (recunoașterii) Originalului, a lui Dumnezeu. Ceea ce afectează dramatic este deformarea literelor sincerității și dorințelor, ceea ce duce la deformarea întregii personalități, a întregului suflet, până acolo că în totalitatea lui, omul devine împotrivitor Etalonului numind lucrările Domnului Hristos ca venind de la cel rău. Așa au făcut cu Domnul Hristos și așa se întâmplă și azi. Scriptura spune că vor numi rele lucrările bune și invers. Oameni care trăiesc în condiții similare, robiți de păcate asemănătoare se întâlnesc cu Hristos și lucrările Lui. Unii, având litera sincerității și a dorințelor, încă nealterate iremediabil, se întâlnesc cu Dumnezeu, Îl recunosc și ajung să fie cunoscuți de El. Alții se împotrivesc. Altora, prin încercările și necazurile vieții, li se dăruiesc ochelari (alifie pentru ochi) spre a remodela literele dorințelor și sincerității, să poată recunoaște Etalonul și să poată primi Adevărul. E greu să te vezi pe tine însuți că ești deformat în suflet, e greu să recunoști când chiar observi, dar este de folos să accepți îndreptarea care vine prin Hristos: "Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred, căci nu este deosebire. Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu; Îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin răscumpărarea cea în Hristos Iisus. Pe Care Dumnezeu L-a rânduit (jertfă de) ispăşire, prin credinţa în sângele Lui, ca să-Şi arate dreptatea Sa, pentru iertarea păcatelor celor mai înainte făcute, Întru îngăduinţa lui Dumnezeu – ca să-Şi arate dreptatea Sa, în vremea de acum, spre a fi El Însuşi drept, şi îndreptând pe cel ce trăieşte din credinţa în Iisus. (Romani 3:22-26).  
Fiți plini de bucurie!

Grigore Hurdubae