Cu siguranta s-a vorbit mult si se va mai vorbi din aceasta pilda sau despre aceasta pilda. S-au dezbatut foarte mult actiunea si atitudinea fiului cel mic in raport cu tatal sau, am despicat firul in 4 si am facut multa teologie referitoare la viata acestui tanar, si le-am facut pe toate astea cu multa satifactie si multumire pentru ca este o pilda in care nu ne identificam noi, noi cei nelipsiti de la adunarea Domnului, se identifica doar cei ce au plecat din casa Domnului, s-au departat de credinta mantuitoare alipindu-se de lucrurile lumii.
Vedem un tanar care s-a saturat, pe undeva sincer, ce era in inima lui avea sa puna in aplicare, isi desconsidera tatal in mod public cerandu-i parte de avere si pleaca departe. Avea dorina aceasata fierbinte, isi dorea sa guste din placerile lumii si acum dorintele acestea erau de neoprit. Cam atat despre el... stim continuarea.
Acesta era fiul risipitor sau fiul cel mai tanar din acea casa.
Mai era un fiu, fiul mai mare, cel ce a ramas acasa dupa plecarea celui mic. Fiul ce nu indraznea sa se abata de la cuvantul tatalui sau. Singurul personaj care are o reactie negativa la apartitia razvratitului.
M-am intrebat de multe ori, ce l-a facut sa se umple de nervii si ce l-a deterinat sa refuze chemarea tatalui de a intra in casa, sa fie si el partas la bucuria intregii familii provocate de intoarcerea fratelui sau. Si din pacate aici i-am regasit pe cei mai multi ce sunt nelipsiti din adunare... suna ciudat.
In comportamentul fratelui cel mare se regasesc acei frati, acele surori, care nu concep sa lipseasca de la un program al adunarii, dar in momentul in care se intoarce un pierdut la Domnul, acestia raman indiferenti, pasivi, intrand repede analiza vietii celui intors la Domnul, la rugaciune nu ii auzi, ei au rugaciunea Anei, stramba din nas cand un frate sau o sora isi inalta glasul spre Domnul.
In comportamentul fratelui cel mare se regasesc acei frati, acele surori, carora Dumnezeu le ramane dator mereu pentru faptele lor bune, pentru predicarea Evangheliei, pentru tot ceea ce fac acesti " crestini " pentru inaintarea Evangheliei, Dumnezeu le este mereu dator. Fiul cel mare ii spunea tatalui "Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani şi niciodată nu ţi-am călcat porunca şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied ". Atunci cand Il " slujesti " pe Dumnezeu fortat de imprejurari, de gura sotului sau a sotiei, de gura parintilor, de gura fratilor sau de rusine ca ce o sa zica unul si altul, o faci cu greu, nu slujesti din placere, nu il urmezi pe Domnul in semn de multumire fata de bunatatea lui Dumnezeu fata de tine. Te consideri rob mereu neindreptatit si il consideri pe Dumnezeu dator fata de tot ceea ce faci.
In comportamentul fratelui cel mare se regasesc acei frati, acele surori, care judeca tot ce misca in adunare si in afara adunarii. Muzica prea tare, predica slaba, corul a falsat, banca prea tare etc...
Fratele cel mare se vedea mostenitor dupa plecarea celui mic. Cei mai multi frati nu deresc sa imparta cerul cu nimeni. Cei veniti din lume si intorsi sinceri la Adevar, pentru ei sunt cu semnul intrebarii in ceea ce priveste mantuirea sufletului.
In comportamentul fratelui cel mare se regasesc acei frati, acele surori, care s-au nascut in adunare si in adunare si mor, cei de afara nu ai auzit niciodata de la ei un cuvant din Scripturi, pentru ei credinta mantuitoare inseamna doar program in adunare, in rest nimic.
In comportamentul fratelui cel mare se regasesc acei frati, acele surori, care pun pe primul loc partea administrativa a adunarii, pentru ei parte spirituala inseamna program bine stabilit, inseamna caiet de sarcini, in rest nimic coordonat de Duhul Domnului. Totul se face conform sablonului. Pentru acestia studiul Scripturii trebuie sa se faca numai acasa, nu si in adunare, staruinta dupa Duhul Sfant se face numai acasa, s. a. m. d. In adunarile conduse de "fratele cel mare" nu se face niciodata staruinta dupa Duhul Sfant, si din pacate multe adunari crestine sufera din acest motiv...