„Cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe?” (Zaharia 4.10)

     Când Dumnezeu i-a dat lui Ghedeon biruință asupra madianiților, El S-a folosit de o armată de numai trei sute de oameni, pentru a învinge dușmanul care număra sute de mii (vezi Judecători 7). Asta nu s-a întâmplat pentru că nu existau mai mulți ostași disponibili, ci pentru că Dumnezeu a dorit să-și arate puterea în „ziua începuturilor slabe”… Și pentru că El poate repurta biruința și printr-un mic număr, ca și printr-un mare număr de oameni! Domnul Isus ar fi putut alege oricâți urmași ar fi dorit, însă El a ales cu grijă doisprezece care să ducă Evanghelia în lume. Într-o zi, Mântuitorul a hrănit cinci mii de oameni cu cinci pâini și doi peștișori din pachetul de prânz al unui copil. Domnul Isus a comparat Împărăția lui Dumnezeu cu un bob de muștar – cel mai mic bob care există, din care crește, însă, cel mai mare copac care există. El și-a asemănat Împărăția și cu aluatul care abia se vede, dar prin care dospește toată plămădeala. Apoi El a continuat spunând: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari” (Luca 16:10). Așa că, dacă te rogi lui Dumnezeu să te facă mai mare și nu mai bun, vei fi, poate, dezamăgit. Toate rugăciunile din lume nu-L vor forța să-ți dăruiască ceva ce tu nu poți gestiona. Henry Wadsworth Longfellow a spus: „Majoritatea oamenilor ar reuși în lucrurile mici, dacă nu ar fi preocupați de ambiții oarbe.” Pornirea ta de a fi mai mare îți poate da ulcer, te ține treaz noaptea și te împiedică să te bucuri de binecuvântările pe care Dumnezeu ți le-a dat deja. ‘Mai bun’ poate fi mai greu de măsurat și nu este la fel de strălucitor, însă stabilitatea lăuntrică ce vine în urma succesului treptat este mai valoroasă și durează mai mult. Așadar, azi – „în ziua începuturilor slabe” poate – bucură-te și fii încrezător că Dumnezeu S-a gândit la lucruri mai mari și mai bune pentru tine!