Dupa Psalmul 23, viata in preajma acestui Pastor este asigurata in ce priveste lipsurile. Pastorul are grija ca sa nu iti lipseasca nimic. Si de cele mai multe ori, in mijlocul belsugului cartim ca ducem lipsa. Cred ca ar trebui sa ne facem rost de altfel de ochi, de altfel de inimi, prin care sa vedem bunatatea lui Dumnezeu cum ne acopera orice nevoie. Daca, inca mai auzi Evanghelia, daca, inca mai auzi chemarea la pocainta, daca, inca mai auzi chemarea la sfintire, daca, inca mai auzi chemarea la a face bine, inseamna ca inca, Marele Pastor al oilor te poarta in pasuni verzi, unde poti sa iti hranesti sufletul, omul insetat al inimii. Si, unde altundeva crezi ca ai putea da sufletului  tau sa manance, daca nu din Evanghelie?

   Daca ai sot, daca ai sotie, daca ai frati si surori, daca ai copii, daca ai fratii si surori in Domnul, sa stii ca, nu duci lipsa de nimic, ai de toate. Daca ai paine pe masa, daca ai unde iti pleca capul ca sa dormi, daca ai o haina sa o imbraci, inseamna ca nu ai lipsuri. Acest Pastor  incepand cu lipsurile, apoi continuând cu foametea ta, apoi cu setea ta, El, pastorul e mereu acolo, linga tine, de aceea te duce  in pasuni verzi, de aceea te duce la ape de odihna, ca sa iti arate ca îi pasa de tine, si nu conteaza  cat timp are de stat cu tine, El are tot timpul  dedicat tie, depinde doar de tine daca te lasi dus  in pasuni verzi si la ape de odihna.

   Apele de odihna - ele nu sunt de aici, de pe pamant, ca daca ar putea da odihna aceste ape, nimeni nu ar mai  fi obosit vreodata. Si apele de odihna poarta un singur nume: Isus Hristos. De aceea, Isus a strigat: Veniti la Mine toti cei truditi si impovorati si Eu va voi da  odihna ( Matei 11:28). In Isus Hristos sunt toate izvoarele dumnezeiesti, si din El isi au obarsia.

   Femeia samariteanca a fost dusa si ea la ape de odihna. Stiti, ca sa simtiti nevoia de odihna, trebuie sa fiti intr-o umblare continua, intr-un stil de viata muncitoresc, pentru ca, daca stai  toata ziua si nu faci nimic, nu mai ai nevoie de odihna, deja ai  odihna. Aceasta chemare a lui Hristos la odihna nu este pentru o odihna a trupului, pentru ca, pentru trup, odihna necesara e asigurata in timpul somnului noaptea; chemarea lui  Isus este mai degraba pentru inima, pentru suflet, pentru omul ascuns al inimii, care fie te lasa sa traiesti liber si odihnit in Hristos - ma refer, fie te tine rob al unei  lumi intunecate, avand griji si temeri, nemultumiri si neajunsuri la nesfarsit. Avand pe Isus ca si Pastor nu numai ca  esti bine hranit, dar esti mereu odihnit, si, Dumnezeu are nevoie de oameni mereu odihniti.   Uitati-va la Pavel, in osteneli si mai mult, batut, improscat cu pietre, o zi si o noapte pe fundul marii, in primejdii, in osteneli si necazuri, in priveghiuri, in foamete si sete, in posturi adesea,   in frig si lipsa de imbracaminte ( 2 Cor 11), si, nici vorba de oboseala, mereu odihnit, mereu pregatit pentru  o noua lupta, pentru o noua provocare.

   Daca ti se pare ca te oboseste copilul, sotia si sotul, cel de linga tine, sau aproapele tau, mai mult decat te obosesc prietenii, poftele, munca, sau placerile, inseamna ca este timpul sa vii la Hristos, sa vii la ape de odihna. Daca nu ai simtit inca o inviorare a sufletului tau, daca vrei sa fi inviorat, lasa-L pe Isus sa te duca in pasuni verzi, lasa-L pe Isus sa te duca la ape de odihna. Nu poti sa fi inviorat  altundeva, sau de altcineva; nu umbla dupa oameni, dupa nume mari, dupa nume de scena, dupa vedete, pentru ca ai sa ramai dezamagit, si mai flamand, si mai obosit, si nicidecum inviorat.

   Dupa Psalmul 23, daca Domnul este pastorul tau, chiar daca  vor cadea fondurile de pensie, chiar daca se vor taia medicamentele compensate, chiar daca nu iti va ajunge pensia, chiar daca nu ai putut sa iti aduni nimic pentru batranetile tale, sau chiar daca nu ai putut sa iti aduni pentru zile negre cum le zic unii, tu nu vei duce lipsa de nimic.

   In Isus Hristos se intalnesc si leaga toate fagaduintele atat pentru viata de aici, cat si pentru cea vesnica. Dumnezeu  de impreuna cu Isus ne da si celelalte lucruri de care avem nevoie. Cel mai mare lucru de care omenirea a dus lipsa a fost Isus Hristos. Si Dumnezeu ni L-a daruit, si inca rastignit, pentru ca noi sa nu ducem lipsa de nimic, atat pentru viata de aici cat si pentru viata vesnica.