Am convingerea că Jeanne(Ioana) D`Arc a avut cu adevărat o misiune de la Dumnezeu. În cartea Psalmilor stă scris:

• „Domnul* împărăţeşte: popoarele tremură; El** şade pe heruvimi: pământul se clatină.
• * Ps 93:1; ; Ps 80:1;
• ² Domnul este mare în Sion şi înălţat* peste toate popoarele”
• În altă parte este scris că Domnul numără popoarele, le înscrie în cărțile Lui.
• El le-a trasat cu adevărat granițele la toate. Domnul i-a dat lui Esau muntele Edomului, iar lui Iacov țara Canaanului.
• Deci, El nu e detașat sau echidistant când un popor luptă pentru stăpânirea patriei pe care Domnul i-a dat-o. Există cu adevărat și războaie drepte, de apărare, de supraviețuire a popoarelor.
• Ioana s-a născut pe la sfârșitul războiului de 130 de ani dintre Franța și Anglia, când englezii stăpâneau mai mult pământ francez decât nativii. La 16 ani a început să audă voci, pe vremea când era doar o păstoriță. Dar se pare că Domnul are cu adevărat un har deosebit pentru ciobani. Mai exact, i s-au trasat următoarele misiuni, de la Dumnezeu: să elibereze Orleans (începând cu fortăreața La Tournelle) și să ajungă să-l încoroneze pe Delfin (prințul moștenitor al Franței) la catedrala de la Reims. Încoronarea regelui francez afirma independența Franței, căci timp de aproape 100 de ani, regii Angliei s-au considerat și suverani ai Franței.
• Ioana a reușit să ajungă la Delfin, deși era considerată o nebună-ca toți vizionarii, de altfel. L-a recunoscut dintr-o mulțime de curteni, deși el avea hainele schimbate și un impostor stătea pe tron.
• Apoi, fecioara neînfricată, în fruntea oastei, a recucerit fortăreața La Tournelle-prin luptă, și apoi a eliberat Orleans fără bătălie în care să mai moară oameni, într-un mod divin. Din păcate, și-a continuat lupta spre Paris și alte cetăți, deși nu mai auzea voci, deci nu mai urma călăuzirea Domnului. În final, a fost trădată de regele care-i datora încoronarea și, capturată de ducele Burgundiei, a fost vândută de cel din urmă englezilor. Sfârșitul ei îl știm toți: după un simulacru de proces, a fost arsă pe rug ca vrăjitoare, la numai 19 ani. După mulți ani, în sec. XIX, cred, a fost sanctificată, fiind considerată sfânta protectoare a Franței. Aceasta, desigur, nu ne interesează pe noi, care chemăm doar Numele Domnului.
• Ce putem reține, totuși este fecioria ei fizică și spirituală, căci ea umbla potrivit revelației pe care o primise. Și noi trebuie să fim fecioară înțeleaptă, așteptându-L pe Isus!
• De asemeni, trebuie să luptăm neîncetat pentru eliberarea pământului nostru sfânt de diverși dușmani-demonii ce și-ar putea revendica moștenirea noastră.
  
• Și, de asemeni, să nu încetăm lupta, până când Regele nostru Isus va fi încoronat pe pământ! Chiar dacă asta ne va costa viața aceasta efemeră, pământească!