Galateni 3:8-9-10a.”Scriptura, de asemenea prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credință, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: ”Toate neamurile vor fi binecuvânate în tine. Așa că cei ce se bizuiesc pe credință, sunt binecuvântați împreună cu Avraam cel credincios. Căci toți cei ce se bizuiesc pe faptele Legii sunt sub blestem…”

   Ceea mai mare fericire a unui om este să intre în această binecuvântare  împreună cu Avraam cel credincios. Făgăduința aceasta a fost făcută lui Avraam și Seminței lui, adică Hristos. Condiția este CREDINȚA. Să crezi lucrarea lui Hristos, a Seminței lui Avraam isprăvită la cruce și Dumnezeu te socotește neprihănit, drept pentru a intra în Împărăția LUI, fără nici o singură faptă a ta. Acum poate zici, eu nu sunt în Lege! Este drept, dar rădăcina fapteleor tale și cunoștința și credința ta, este acolo în Lege, numai că astăzi faptele bune și rele sunt mestecate de religiea ficărui om, așa, atâtea, acele ori altele trebuie făcute, ca să-I placi lui Dumnezeu. Fiecare religie are doctrina ei și oriunde vei auzi,”trebuie să faci” vreau să te asigur, acolo-i pericol, acolo-i religia, acolo-i blestem. În CREDINȚA făgăduită lui Avraam nu este ”trebuie să faci” ci doar ”crede și primește”. Siguranța moștenirii tale, siguranța relației și părtășiei tale cu Dumnezeu, făgăduințele LUI se împlinesc cu putere și repeziciune în cel ce crede și dorește să intre în aceste promisiuni sfinte, făcute lui Avraam și seminței Lui până la noi. Dacă vrei să afli acest adevăr și să citești cu ochii tăi aceste adevăruri, Dumnezeu a lăsat ”fiilor” LUI, un testament care știm că odată făcut nu poate nimeni să-l desființeze, chiar pământesc fiind, cu mult mai mult testamentul lui Dumnezeu pentru noi, în care nu este vorba de legi, fapte, tradiții, religii, este vorba doar despre CREDINȚĂ. Legile și faptele și jertfele au venit după 430 de ani, de când făgăduința dată lui Avraam, a fost lăsată cu testament lor atunci, nouă acum și celor după noi. Galateni 3:15-19.

   Galateni 3:6-7.”Tot așa și ”Avraam a crezut pe Dumnezeu și credința aceasta i-a fost socotită ca neprihănire. Înțelegeți și voi dar, că ”fii” ai lui Avraam sunt cei ce ”AU CREDINȚĂ”.

   Dar ce să cred? Chiar asta să crezi, vestea asta bună că ești salvat de Hristos prin credință, fără faptele tale. Vers. 8. Acum vei zice, toate credințele de pe pământ se bazează pe fapte. Așa-i! Dar știi ceva sigur? CREDINȚA lui Isus din tine se va demonstra în faptele credinței sută la sută, în viața ta, dar faptele tale niciodată nu te vor duce la CREDINȚA adevărului lui Isus Hristos, ci te vor ține în comfuzie și nu vei avea niciodată siguranța mântuirii tale, ci întotdeauna îți va mai trebui un lucru de făcut. Pentru că în credința faptelor, legilor, tradițiilor este ”blestem” și nu binecuvântare. Vers. 10- 14. Însă cel socotit drept, neprihănit prin credință, începe prin credință, trăiește prin credință și va ajunge la finalul vieți lui tot prin credință biruitor o veșnicie cu Domnul Isus Hristos, cu Tatăl și cu Duhul lui Cel Sfânt și cu toți sfinții și neprihăniții socotiți de EL, care au trăit aici pe pământ ”prin credința Fiului lui Dumnezeu și oricând acești ”fii” au fost gata să demonstreze CREDINȚA lor prin faptele credinței lui Isus, în viața lor.” Pastor Răzvan Mihăilescu zice că,”un soldat bun face o lucrare bună, dar un soldat excelent demonstrează.” Din Credință izvorăsc faptele, însă faptele nu te duc la credința lui Isus. Așa că renunță să te bizui pe tine, bizuiește-te pe credință.   Amin!