Genesa 3:8.”Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei și omul și nevasta lui s-au ascuns de fața Domnului printre pomii din grădină.”

   Vreau să vedem RELAȚIA  pe care Dumnezeu o avea cu Adam și Eva. Nu ne este arătat că înainte de cădere Dumnezeu ar fi zis omului ”să facă, să trudească, să agonisească ceva pentru ei, ci i-a binecuvântat zicându-le,”creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l și stăpâniți... ”Câți ani au fost împreună cu CREATORUL în grădină ziua, noaptea și cum se relaționau ei cu Creatorul lor nu știm, poate erau în afara timpului, doar EL știe, dar ce știm este că trăiau în RELAȚIE: Dumnezeu, omul și femeia. Erau împreună, umblau împreună și pentru că nu cunoșteau noțiunea de ”rău”, cred că bucuria și veselia erau peste tot cu ei și în ei, însă atunci când au crezut pe șarpe și au refuzat să-L creadă pe Dumnezeu au pierdut RELAȚIA și s-au ascuns de EL. Omul a fost scos din binecuvântare și aruncat în blestem din pricina necredinței și neascultări lui, de Dumnezeu. Omul a pierdut RELAȚIA și autenticul și a câștigat înșelăciunea și falsul, care până astăzi împânzește pământul și ține omul în blestem. Enoh și Noe erau și ei oameni care aveau o RELAȚIE cu Dumnezeu și nu aflăm că RELAȚIA lor ar fi fost câștigată prin slujire, trudă, muncă, oboseală, ci Cuvântul zice, că Enoh cât și Noe, umblau cu Dumnezeu. Prin tot ce se petrecea înprejurul lor, pentru că erau într-o RELAȚIE corectă cu Dumnezeu, bucuroși și sinceri își câștigau exsitența muncind și contând pe RELAȚIA cu Dumnezeu. Umblarea lor cu Dumnezeu nu înseamnă că toată ziua umblau din loc în loc, nu, ci acolo crescând copii și lucrând la arcă, Dumnezeu era în mișcarea lor la tot pasul. Ținta lor era Dumnezeu.

   Genesa 5:24.”Enoh a umblat cu Dumnezeu…”

   Genesa 6:9b.”Noe era un om neprihănit și fără pată între cei din vremea lui. Noe umbla cu Dumnezeu.”

   Într-o RELAȚIE corectă cu Dumnezeu, acești titani ai credinței ”umblau” cu EL. Îl credeau, Îl ascultau, Îl iubeau și în sfârșit ÎI slujeau, pentru că fiecare aveau familii care trebuiau suținute și copiii crescuți. Dar să nu uităm că trăiau pe pământ unde domnea și domnește satan, dar pentru ei nu era greu să umble cu Dumnezeu.  Îi ascultau inima cum bate de dragostea lor și Îi cunoșteau glasul din toate glasurile care urlau și urlă și astăzi în lume. Identitatea lor era totală din Dumnezeu și dintr-o RELAȚIE corectă iese o trăire corectă, care vine dintr-un caracter, după caracterul lui Dumnezeu. Trei sute de ani Enoh a umblat cu Dumnezeu, iar Dumnezeu a hotărât să-l ia la EL și nu a mai fost găsit, pe pământ. Secole întregi după căderea în păcat și pierderea identități lui, omul a bâjbăit căutându-și din nou identitatea, pe care doar la vremea hotărâtă de Dumnezeu ne-a trimis-o în Hristos. Putem să-I ascultăm inima cum bate pentru noi și să-I auzim glasul cum ne învață și ne conduce viața prin puterea LUI, în biruința câștigată de Hristos la cruce, pentru a trăi și a umbla cu EL, în fiecare zi. Va veni o zi la fel ca pentru Enoh, când Dumnezeu, va zice: ”destul! Veniți la mine, pentru veșnicie!” Însă până atunci, din ODIHNA lui Hristos să ducem mai departe Împărăția LUI și cât mai mulți ”fiii” să vină la slavă și umblarea cu Dumnezeu. Scopul lui Dumnezeu nu este nici pentru noi să ne facă ”slujitori” ci ”fii” ai LUI, care să trâiască într-o RELAȚIE cu EL, iar până când mai suntem în trupul de țărână, din dragostea care a turnat-o în noi, să-L slujim cu fidelitate și devotement, căutând să aducem pe toți oamenii din împărăția celui rău, în Împărăția lui Dumnezeu și la slava câștigată de Domnul Isus Hristos, la cruce. Glorie LUI!