„Stăruiţi în rugăciune.” (Coloseni 4:2)

     În 1964, rebelii comuniști Simba au asediat orașul Bunia din Zair. Au arestat și au executat numeroși cetățeni. Un pastor, pe numele său Zebedayo Idu a fost una dintre victimele lor. El a fost condamnat la moarte prin împușcare, de către un pluton de execuție și a fost aruncat în închisoare până a doua zi. Dimineața, împreună cu un mare număr de prizonieri, a fost îngrămădit într-un camion care i-a dus spre o piață publică de execuție. Fără nici o explicație, oficialul le-a spus deținuților să se „alinieze și să numere – unu, doi, unu, doi, unu, doi.” Cei care au rostit „unu” au fost aduși în fața plutonului de execuție, iar cei care au spus „doi” au fost duși înapoi în închisoare. Pastorul Idu s-a numărat printre cei care au fost cruțați. Întorși în celulele din închisoare, deținuții au auzit sunetul împușcăturilor. Pastorul a profitat de momentul dramatic și le-a relatat despre Domnul Isus și despre nădejdea vieții veșnice. Opt dintre deținuți și-au predat viețile lui Hristos în acea zi. Pe când Pastorul Idu și-a încheiat povestirea, un mesager nerăbdător a sosit la poarta închisorii cu un ordin de eliberare. Pastorul fusese arestat din greșeală – așa că a fost eliberat! Și-a luat rămas bun de la deținuți și s-a grăbit spre casa lui care se afla în apropierea capelei. Acolo, a descoperit o mulțime de credincioși care se rugau pentru eliberarea sa. Când au văzut că răspunsul la rugăciunile lor a pășit pe ușă, întâlnirea lor de rugăciune s-a transformat într-o întâlnire de laudă. Același Dumnezeu care a auzit rugăciunile bisericii Noului Testament din Ierusalim și l-a salvat pe Petru de la moarte (vezi Faptele Apostolilor 12:5), a auzit rugăciunile din Zair și l-a scăpat pe pastor. Dumnezeu ascultă și astăzi, așa că nu înceta să te rogi!