„Uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii…” (1 Corinteni 1:26)

     Max Lucado scrie: „Edith Hayes a fost o bătrânică sprintenă de optzeci de ani, cu părul alb, și o compasiune arzătoare pentru bolnavii de cancer din Florida de Sud. În 1979 eram proaspăt absolvent de seminar și mă aflam într-un birou plin de cutii nedeschise, când ea a intrat și s-a prezentat. „Mă numesc Edith și ajut bolnavii de cancer.” Mi-a întins mâna. I-am oferit un scaun. A refuzat politicos. „Sunt foarte ocupată. Mă voi întâlni cu echipa mea aici în clădirea bisericii în fiecare marți dimineața. Ești binevenit și tu, iar dacă te descurci bine, te voi pune la treabă.” Din echipa ei, făceau parte cam o sută de femei cărunte care se ocupau de sarcina ingrată de a avea grijă de plăgile infectate. Rănile canceroase au devenit misiunea lor. Ele coseau laolaltă camioane întregi de pansamente, de unică folosință, în fiecare marți și apoi le livrau bolnavilor în timpul săptămânii. Edith a închiriat un apartament, trăia din pensia soțului ei, purta ochelari cu multe dioptrii și ocolea aplauzele ce sunau ca artileria grea.” Povestea lui Edith desființează scuza: „Sunt prea bătrân ca să mai fac ceva pentru Dumnezeu!” Noe avea peste șase sute de ani când a coborât din arcă, și a contribuit la un nou început al rasei umane! Dacă ești dintre cei în vârstă, începe să gândești în felul următor: ești un patrimoniu viu a zeci de ani de înțelepciune și cunoaștere. Așadar, înainte de a pleca de pe acest pământ, fă tot posibilul ca să le oferi celorlalți ceea ce ți-a oferit Dumnezeu. Chiar acum cineva, undeva, are nevoie de ceva ce tu ai, și dacă Îl rogi pe Dumnezeu, El îți va arăta cine este această persoană. În acel moment – implică-te!