„Cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele” (Ieremia 15:16)
Chiar și oamenii din vremurile biblice s-au confruntat cu depresia. Ilie a spus: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul” (1 Împărați 19:4). Iov a spus: „M-am dezgustat de viaţă” (Iov 10:1). David a scris: „Îmi este mâhnit sufletul în mine” (Psalmul 42:6). Când ai depresie clinică trebuie să cauți ajutor de specialitate. Însă depresia despre care vorbim noi aici, este aceea când motivația ta este secătuită, când dorința ta de a-L urma pe Dumnezeu a dispărut, când ai devenit acru în conversații, când ești orb față de binecuvântare, când ai un entuziasm forțat și când ești în ceață în ceea ce privește viitorul. Iată câteva cauze posibile: 1) Păcatul. Păcatul este ca o piatră care ți-a intrat în pantof; nu ai liniște până n-o scoți afară. Nici o vacanță, nici o schimbare a locului de muncă sau a relațiilor și nici un doctor nu îl poate vindeca. Doar sângele Domnului Isus îl poate curăța (vezi 1 Ioan 1:7). 2) Lăcomia. Obsesia regelui Ahab de a pune mâna pe via lui Nabot l-a făcut nefericit și i-a afectat întreaga familie. (vezi 1 Împărați 21:4). 3) Comparațiile. Compararea ta constantă cu ceilalți te va deprima (vezi 2 Corinteni 10:12). 4) Vorbirea negativistă. „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii” (Proverbe 18:21). 5) Oboseala. Domnul Isus și-a chemat ucenicii la o parte ca să se odihnească. De ce? Pentru că El a știut că atunci când se instalează oboseala, credința te părăsește (vezi Marcu 6:31). 6) Neiertarea. Când refuzi să ierți pe cineva, e ca și cum ai avea o pată pe cuget. Așadar, care este remediul contra depresiei? Rugăciunea și citirea Scripturii. Ieremia, atunci când s-a luptat cu depresia, a scris: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele.”