„Cine dintre voi este înţelept … să-şi arate … faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii!” (Iacov 3:13)

     În primele șapte secunde, oamenii hotărăsc deseori dacă vor sau nu să audă ce ai de spus. Poate nu e corect – dar asta este realitatea. În cartea sa: „Cum să vorbim ca ceilalți să ne asculte”, experta în comunicare Sonya Hamlin spune că atunci când vorbim de auz și văz, simțul cel mai important și mai puternic este văzul. Ea scrie „Noi ne aducem aminte 85 până la 90% din ceea ce vedem, dar sub 15% din ce auzim. Nenumărați oameni au ratat oportunități de vânzare, au fost catastrofali la interviuri de angajare sau au fost refuzați ca parteneri ai unei întâlniri pentru că înfățișarea lor nu s-a potrivit cu așteptările cuiva. Dacă ești înțelept, îți vei întreba familia și prietenii dacă ești predispus să afișezi semne nonverbale care atrag atenția și care mută concentrarea ascultătorului de pe ceea ce încerci să comunici.” Un pastor spune: „Nu mi-am dat seama niciodată de cât de multe greșeli nonverbale făceam până când m-am văzut într-o înregistrare video. Acum mi-am format obiceiul de a mă urmări pe înregistrare pentru a determina nu numai ce am spus, ci și modul în care am spus-o. Banda video nu minte.” Marii actori pot povesti ceva fără să rostească vreun cuvânt, doar prin folosirea expresiilor faciale. Și, fie că ești sau nu conștient, tu redai un mesaj prin expresia de pe chipul tău. Chiar și cei care se laudă că-și pot păstra o figură inexpresivă și că au abilitatea de-a nu-i lăsa pe ceilalți să știe ce gândesc cu adevărat, redau un mesaj nerostit al detașării. Lucrul acesta face ca legătura cu ceilalți să fie aproape imposibilă. Dacă chipul tău vorbește – și așa este de fapt – asigură-te că vei comunica ceea ce trebuie.